In vizita prin bisericile din Suceava …

Duminica, mi-am dorit sa fiu in mai multe biserici in care nu am mai fost de foarte mult timp, in una nu am fost de loc, in municipiul Suceava.

Cunosc multi crestini evanghelici aici si mi-am dorit sa vad cum se simt ei in biserica lor. O sa ma intrebati ce fel de biserici. Am reusit sa vizitez impreuna cu familia, sotia si cei trei copii, si inca o familie, doar doua biserici Penticostale, una Baptista si una dupa Evanghelie.

Si m-am gandit sa fac putina „reclama” la aceste biserici. Nu ca nu se vad, ba, chiar sunt impunatoare, cladiri spectaculoase, placute, arhitectura interesanta. coruri si dirijori buni. Sa nu mai vorbim de Cuvantul predicat si explicat. Chiar in una dintre biserici am fost indemnati sa ne rugam pentru Romania, pentru conducatorii ei si pentru conducatorii oraselor si judetelor. Foarte bine, m-am simtit bine in acest sens, doar. Dar, din respect pentru Domnul nu voi spune in care biserici am fost, dar daca vreti in mod personal pot detalia.

Ciudat sau nu, noi eram invizibili aproape, cand intram in biserica, si eram doar 10 persoane. In trei dintre aceste biserici am fost impreuna cu familia fratelui meu si eram noi doi, sotiile noastre si fiecare cate 3 copii.

Ce mi s-a parut foarte interesant e, ca doar intr-un din biserici, anume in Biserica Penticostala Sfantu’ Ilie  am fost vazuti si intampinati de unul dintre oamenii de ordine, salutati, intrebati de unde suntem, cu ce imprejurare pe la ei si invitati sa gasim un loc in sala. A fost singura mana intinsa din partea unei persoane in toata aceasta zi.

M-am intrebat, cum era si normal, oare asta inseamna biserica? Oare asta inseamna deschiderea bisericii de a fi impreuna cu ei la inchinare? Oare aceasta inseamna sa fii crestin, fara sa ii vezi pe cei care sunt straini in biserica ta? Poate ma insel. Dar am plecat  mahnit in mine din aceste biserici cu cladiri frumoase, cu membri care „stiu sa se inchine” si sa se bucure, doar impreuna, intre ei. Si numeni nu mai are loc in cadrul acela.

Am simtit ce cred ca a simtit fiecare persoana care a intrat poate prima data in aceste biserici. NE-ACCEPTAT intre ei sau poate, RESPINS. Oare pe cati oameni care il cauta pe Domnul i-am respins noi prin atiturinea noastra rece si neprimitoare? Oare isi mai pun astazi problema pastorii cum sunt primiti altii in bisericile lor? Oare aceasta nepasare colectiva nu ii trimite pe unii in Iad?

Poate nu sesizam cum suntem si cum actionam cand vedem pe cineva strain in biserica sau grupul in care suntem!

Sigur,  nu stiu ce sa raspund.  Poate macar in momentul asta cineva in aceste biserici va sesiza aceasta stare si/sau atitudine si poate, zic eu, se vor pune lucrurile si altfel.

Domnul sa se indure de noi !!!

Egoismul ucide, Iubirea da viara

Mi-a placut acest articol postat de Cristian si l-am (furat – dupa unii) postat si eu.

Au fost odată, într-un sat, trei fraţi gemeni. Semănau foarte mult, atât de mult încât ţi se părea că vezi unul şi acelaşi om, de trei ori, dar în trei situaţii diferite. Unul, cel mai mare, era foarte egoist şi zgârcit. Tot timpul era nemulţumit cu ceea ce are, şi faţa sa era posomorâtă.

Nici când ieşea de la biserică faţa sa nu era senină. Al doilea era un om obişnuit, când vesel, când trist. Când era trist, era leit fratele cel mare. Când era vesel, era leit fratele cel mic.

Despre acesta din urmă, ce să spunem… Parcă trăia pe altă lume. Bucuria care i se citea pe faţă era molipsitoare. Era cel mai credincios dintre fraţi. Chiar dacă fraţii mai mari nu erau mult mai mari decât el, între el şi fratele cel mare părea o diferenţă de câţiva ani. Şi nu la trupuri, că erau aproape la fel de bine dezvoltaţi. Doar la chip…

Ce să mai spunem despre fratele mic? Chiar şi atunci când părinţii lor au murit, răpuşi de o boală necruţătoare, fratele mic a ştiut să îi îndemne pe ceilalţi să îşi pună nădejdea în Dumnezeu. Şi, cu muncă, cu răbdare, au ştiut să o scoată la capăt. Au crescut, s-au căsătorit cu fete harnice şi frumoase, au avut copii… Au mai trecut mulţi ani, copiii au crescut mari şi gemenii noştri au ajuns bunici.

Într-un an, când fraţii îşi sărbătoreau ziua de naştere, şi toată familia era laolaltă, cu mulţimea de copii şi nepoţi, a apărut un bătrân cu o faţă senină, cu părul lung şi alb. A spus că are daruri pentru toţi. Şi a cerut să stea de vorbă doar cu sărbătoriţii…

– Spuneţi-mi, vă rog, cât de mult îi iubiţi pe cei din familia voastră, pe copii şi nepoţi? Eu pot să vă ajut să le faceţi un cadou, să le dăruiţi o parte din viaţa voastră. Fraţii mai mari se uitau, miraţi, spre cel mai mic. Aveau încredere în el şi se gândeau că el îşi va da seama dacă musafirul nepoftit era mincinos sau nu. Dar fratele cel mic nu dădea nici cel mai mic semn de neîncredere… Era vesel ca de obicei. Zise:

– Ăsta da cadou, să poţi să primeşti puterea de a da o parte din tine altora… Cel mare nu părea prea încântat:

– Ce să dau? O parte din viaţa mea? Şi de ce să dau? Că, dacă dau, mor mai repede, nu? Eu nu dau nimic. Cât mai am de trăit, să trăiesc. Bătrâneţea e grea, dar mai bine bătrân decât mort…

– Eu aş da un an, zise fratele mijlociu. Dar să fiu sigur că ajunge la copii şi nepoţi.

– Aş da şi eu un an, nu zic nu, zise fratele cel mare. Dar să ştie toţi ce cadou le-am făcut. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine… Cât ar reveni fiecăruia? O lună, două, câteva zile? Mai bine le ţin pentru mine. Fratele cel mic deveni din ce în ce mai serios. Ceilalţi nu îl mai văzuseră niciodată aşa. Îl întrebă pe musafir:

– Şi chiar putem face celorlalţi cadou o parte din viaţa noastră? Atunci, eu, eu sunt gata să mor chiar acum. Am avut o viaţă frumoasă şi fericită. Şi ce bucurie mai mare ar fi decât să dau o parte din mine celorlalţi? Nu vreau să mă laud cu cadoul pe care l-aş face, dar cred că orice copil şi nepot ar înţelege măreţia darului meu. Eu, eu sunt aproape gata de moarte… Mai vreau să mă spovedesc, să mă împărtăşesc mâine dimineaţă şi gata… Dacă aş şti că mai am de trăit zece ani, pe toţi i-aş da, fără să şovăi… Musafirul le spuse:

– Lucrurile stau altfel… În aceeaşi zi aţi venit pe lume, şi părinţii voştri, înainte de a muri, s-au rugat să părăsiţi această lume împreună. Dar, precum se vede, nu sunteţi toţi la fel de pregătiţi pentru moarte. Deşi sunteţi bătrâni şi timp să vă pregătiţi aţi avut… În timp ce musafirul vorbea, fratele cel mare se aşezase pe un scaun şi începu să respire din ce în ce mai greu.

– Cel mai mic ar fi dat şi zece ani de viaţă celorlalţi. O viaţă întreagă a trăit pentru ei, aşa a rămas şi la bătrâneţe. Zece ani de viaţă o să mai trăiască. Dar bătrâneţea nu îi va fi grea, nu va fi o povară pentru ceilalţi, ci o bucurie… Tu, mijlociule, un an o să mai trăieşti de acum înainte.

– Doar un an? – întrebă mijlociul, nemulţumit.

– Da, un an. Bucură-te şi de acesta, zise musafirul. Vezi, fratele cel mare nu a avut parte nici de atât… Fraţii şi-au întors privirile spre acesta. Şi au văzut că închisese ochii, pentru totdeauna. Avusese totuşi parte de o moarte liniştită…

– Preţuiţi bine timpul care v-a rămas, zise bătrânul celor doi. Şi nu uitaţi cât de mare e puterea iubirii pentru ceilalţi. Ea, doar ea vă mai ţine în viaţă. Pentru această iubire v-a mai lăsat Dumnezeu să trăiţi, ca să îi puteţi ajuta şi pe alţii prin această iubire. Care vă pregăteşte pentru viaţa cea adevărată… Atât le mai spuse bătrânul. Şi, deodată, dispăru din faţa ochilor lor. Cei doi fraţi se frecau la ochi, nevenindu-le să creadă că ceea ce văzuseră era adevărat. Dar, lângă ei, trupul fratelui lor zăcea fără suflare…

Sursa:  http://cristianstavriu.wordpress.com/despre-frati-si-fratietate-pilde/

Rugaciunea unui parinte

In vremurile de demult, Ana se prezinta in fata mai marelui Eli spunand:

„Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.” 1Samuel 1

Parintilor, Iata o rugaciune pe care sa o spunem noi, mame si tati:

„Doamne, ajuta-ma sa le ofer copiilor mei ce este mai bun; nu lucruri, ci ce este mai bun din mine, pretuindu-i in zilele bune si in zilele rele, atat ale lor cat si ale mele. Invata-ma sa-i accept pentru ceea ce sunt ei, nu doar pentru ceea ce fac; sa ascult ceea ce spun, si ei sa ma asculte pe mine; sa-i incurajez in atingerea obiectelor lor, nu ale mele. Ajuta-ma sa le ofer un camin unde respectul si integritatea sunt pietre de temelie si unde exista suficienta fericire pentru a ridica acoperisul. Fa sa le inspir curajul de a fi sinceri cu ei insisi; independenta de a-si purta singuri de grija si credinta de a se baza pe Tine. Ajuta-ma sa-i disciplinez fara sa-i injosesc, sa le cer o purtare buna, fara sa uit de purtarea mea si ajuta-i sa stie ca au parte de dragoste nelimitata indiferent de ceea ce fac. Ajuta-ma sa-i hranesc bine, sa-i imbraccum se cuvine si sa am suficient pentru a le da bani de buzunar –  nu pentru munca pe care o fac ei, ci pentru placerea pe care o aduc. Ajuta-ma sa fim moderati in toate aceste privinte, asa incat bucuria de a primi sa ii ajute sa descopere bucuria de a darui. Vegheaza ca responsabilitatile lor sa fie reale, dar sa nu fie o povara pentru ei, asteptarile mele sa fie inalte, dar nu coplesitoare si ca lauda sa fie chibzuita si adusa cand trebuie. Ajuta-ma sa-i invat ca excelenta este cea mai buna rasplata a muncii. Iar cand vine vremea ajuta-ma sa ma bucur de fiecare realizare, oricat de mica, fara sa ma prefac nici macar o data ca as avea vreun merit; copii mei sunt ei insisi slava mea. Mai presus de toate, ajuta-ma sa-i inradacinez bine in adevarul Tau, incat sa-i pot lasa sa plece. In Numele Lui Isus, amin!” citat din  Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi

Abuzul in familie

Leonard Doroftei îl provoacă la luptă pe cel mai laș adversar al său: bărbatul care își abuzează nevasta. Mesajul pe care i-l adresează pugilistul este „găsește-ți un adversar pe măsura ta!”

Pe fondul violentei in familie imi place atitudinea lui Doroftei care ne invita sa cautam „partener pe masura” ta. sigur in familia ta nu vei gasi asemenea partener; nici sotia ta, nici baiatul tau, nici fata ta, nu sunt pe masura ta.

Alege un partener pe masura!  pentru a citi mai multe clic aici, pe Semnele Timpului

Familia – modelul relatiilor

„Nici o partasie nu poate fi atat de calda ca partasia crestina si nici un adapost nu poate fi la fel de confortabil ca un camin in care relatiile sunt asa cum trebuie. Este important deci sa privim cu atentie la amandoua aceste familii.” John White

Ca si crestin, sunt o persoana cu doua familii: una cereasca si alta pamanteasca.  Ca sa intelegem mai bine relatiile din familia cereasca Ap. Pavel ne duce in familia pamanteasca, familie in care trebuie sa domneasca armonia imbinata cu supunerea si iubirea, respectul pe care il acordam unii altora.

Ceea ce imi place mie in Scripturi esste ca, daca te uiti atent la felul cum lucreaza Dumnezeu,El nu trece peste „legile normale” daca imi permiteti sa zis asa, adica nu trece peste regulile firesti, normale, ci le imbina in asa maniera incat noi cei care le cunoastem sa putem intelege tot mai bine cine este si cum lucreaza El. As putea sa dau aici foarte multe exemple din Scripturi, in care Dumnezeu asa a pregatit totul pentru ca planul sau sa fie implinit pe linie normala.

Venirea Domnului Iisus in lume a fost una cat se poate de normala. S-a nascut prin fecioara Maria ca urmas la tron pe scaunul de domnie al lui David. Iisus s-a nascut Imparat, nu doar ca asta o spune Scriptura si noi o credem ci pentru ca El, Iisus S-a nascut pe linie domneasca, imparateasca.

Teoriile cu privire la felul cum functioneaza familiile sunt diferite, dar exista o parere aproape unanuma ca trebuie sa facem totul ca ele sa functioneze, prin orice mijloace posibile.

Familia este initiativa lui Dumnezeu, divortul e initiativa Diavolului. Fanilie este creata pentru a crea confort si siguranta celor care sunt in ea. Trist este ca astazi nu mai tinem la valorile familiei pe care Dumnezeu a creat-o, ci mai degrab ne intrecem in filosofii care desbina familia in loc sa o uneasca.

Fiecare membru in familie traieste pentru celalalt. Sumntem creati de asa fel incat nu putem trai singuri si sa fim impliniti. Asa este si in familia cereasca.

‘Intențiile lui Dumnezeu pentru fiecare bărbat!’

Scopul fiecărui bărbat, visul fiecărei femei, speranța fiecărui copil…
Intențiile lui Dumnezeu pentru fiecare bărbat

Într-o lume contaminată tot mai mult de flagelul reducerii bărbatului la nimic mai mult decît o bucată de cîrpă bleagă, pusă la birou ori printre niște vitrine să muncească, unde scopul său a fost redus la nimic mai mult decît cele 8 ore de stat la lucru, la o carieră sau un renume în societate, se pare că fiecare băiat din această lume trebuie să se întrebe „Ce înseamnă să fiu bărbat? Ce face un bărbat? Cine este un bărbat? Care este scopul unui bărbat, care este viziunea lui? Cine a intenționat Dumnezeu să fiu?”

Vremea Harului dar … fara Lege !

Ne place sa afirmam ca :  ‘noi traim vremea harului!’ Dar incearca sa spui ceva despre Legea lui Dumnezeu, oare cu ce te alegi?

Pentru cei mai multi vremea harului inseamna libertate totala in toate privintele. Libertate de exprimare, libertate in comportament, libertate in tinuta, libertate… si iar libertate.

Apostolul Pavel spune galatenilor : „Numai nu faceti din libertatea voastra o pricina de a trai pentru firea pamanteasca” Galateni 5. Numai ca harul aduce reguli sau in termeni moderni legi.  Si o sa ziceti, de unde scot acestea? Din aceeasi Scriptura pe care o cititi si voi.

Sa luam de exemplu circulatia avioanelor. Imi aduc aminte de unul din cele mai dramatice accidente aviatice produse in aer, din 1977. Este considerata cel mai mare accident aviatic care s-a produs in istoria aviatica a lumii unde si-au pierdut viata doua echipaje complete ale celor doua avioane si aproape 600 de persoane au murit in acel accident. Toate acestea datorita unei persoane care a ignorat sau poate nu a dat importanta unei reguli simple.

Ce bine ar fi sa intelegem ca trairea noastra in har se bazeaza pe reguli clare, pe Legea Harului pe care eu am numit-o de mult timp Legea Imparateasca.

Cauta armonia, pentru casa ta

Cateva din strategiile biblice enumerate mai jos, care  am descoperit ca sunt foarte eficiente pentru rezolvarea conflictului cand sunt folosite cu rugaciune, sarguinta  energie, dar mai ales folosite de amandoi.

Obisnuieste-te sa te gandesti ce este mai bine despre sotul/sotia si familia ta (1 Corinteni 13:7). De exemplu, in loc sa te gandesti la sosetele sotului tau aruncate pe jos – din nou – numai sa te enervezi, adu-ti aminte cat de mult a muncit el astazi, ce multe aduce in casa, si ca probabil el doar a uitat sa le ia.

Numara binecuvantarile tale (Filipeni 4:6, Coloseni 3:17). In loc sa te plangi de ce iti lipseste, aminteste-ti – si fii multumitor pentru – tot ce ai.

Fii ajutor, mangaiere, incurajare si o prezenta placuta pentru familia ta (Matei 7:12, Iacov 3:8-10). Daca vei fi un ajutor, vei oferi mangaiere, vei spune un cuvant de incurajare, vei fi politicos si optimist, vei vedea probabil ca familia ta va incepe sa-ti raspunda si cu acelasi gen de comportament, si reciproc.

Fii gata sa admiti ca ai gresit – si fii gata sa-ti ceri iertare (Iacov 1:19-20, Efeseni 4:26-27, Proverbe 29:11). Nu doar vei repara spartura din relatia ta, ci vei lasa un exemplu pentru sot/sotie, copii si intreaga familie.

Rezolvarea conflictelor în familia creştină

( cauze, efecte, şi iertare).

Textele de bază: Coloseni 3:18-21; Efeseni 5:22-6:4; 1Tes.2:7-12; Prov. 22:6.

Conflictele între membrii aceleiaşi familii abundă în Sfânta Scriptură. Încă din prima familie, a lui Adam şi Eva, Cain şi-a ucis fratele, pe Abel. În familia lui Avraam, Sara era în conflict cu Agar. Iacov şi Esau, fraţi gemeni au avut un conflict care a durat aproape toată viaţa. Iosif a fost vândut de fraţii săi, copiii lui David de asemenea în conflicte. Absalom s-a ridicat împotriva tatălui său. Eli a avut mari probleme în educarea copiilor, ceea ce i s-a întâmplat şi lui Samuel.
În pofida acestor conflicte, Biblia nu spune foarte mult de modul de funcţionare a familiei…

Se naşte întrebarea firească – În ochii lui Dumnezeu familia este aşa de puţin importantă?

http://botosaniulevanghelic.wordpress.com/

Piedici in calea manifestarii scopului in familie

Piedici in calea manifestarii scopului in casatorie si a trairii principiilor din Geneza 2:24-25:

• slaba partasie a sotului si / sau sotiei cu Domnul si cuvantul Sau
• slaba preocupare a celor mai multe familii, pentru instruire in domeniul casatoriei
• slaba preocupare pentru implinirea scopului pentru care Dumnezeu a instituit casatoria
• atitudini gresite ale unuia dintre parteneri: egoism in locul slujirii, rautate in locul bunatatii/ dusmanie in locul dragostei.
• practicarea unor obiceiuri rele mostenite, in relatia cu celalalt partener
• comportament care nu aduce armonie intre parteneri cum ar fi: slaba preocupare pentru aprecierea partenerului tau, lipsa respectului pentru partener, folosirea unui limbaj jignitor fata de partener, lipsa de abilitati in rezolvarea unui conflict, comunicare deficitara.
• lipsa unei evaluari periodice a vietii de familie.