In vizita prin bisericile din Suceava …

Duminica, mi-am dorit sa fiu in mai multe biserici in care nu am mai fost de foarte mult timp, in una nu am fost de loc, in municipiul Suceava.

Cunosc multi crestini evanghelici aici si mi-am dorit sa vad cum se simt ei in biserica lor. O sa ma intrebati ce fel de biserici. Am reusit sa vizitez impreuna cu familia, sotia si cei trei copii, si inca o familie, doar doua biserici Penticostale, una Baptista si una dupa Evanghelie.

Si m-am gandit sa fac putina „reclama” la aceste biserici. Nu ca nu se vad, ba, chiar sunt impunatoare, cladiri spectaculoase, placute, arhitectura interesanta. coruri si dirijori buni. Sa nu mai vorbim de Cuvantul predicat si explicat. Chiar in una dintre biserici am fost indemnati sa ne rugam pentru Romania, pentru conducatorii ei si pentru conducatorii oraselor si judetelor. Foarte bine, m-am simtit bine in acest sens, doar. Dar, din respect pentru Domnul nu voi spune in care biserici am fost, dar daca vreti in mod personal pot detalia.

Ciudat sau nu, noi eram invizibili aproape, cand intram in biserica, si eram doar 10 persoane. In trei dintre aceste biserici am fost impreuna cu familia fratelui meu si eram noi doi, sotiile noastre si fiecare cate 3 copii.

Ce mi s-a parut foarte interesant e, ca doar intr-un din biserici, anume in Biserica Penticostala Sfantu’ Ilie  am fost vazuti si intampinati de unul dintre oamenii de ordine, salutati, intrebati de unde suntem, cu ce imprejurare pe la ei si invitati sa gasim un loc in sala. A fost singura mana intinsa din partea unei persoane in toata aceasta zi.

M-am intrebat, cum era si normal, oare asta inseamna biserica? Oare asta inseamna deschiderea bisericii de a fi impreuna cu ei la inchinare? Oare aceasta inseamna sa fii crestin, fara sa ii vezi pe cei care sunt straini in biserica ta? Poate ma insel. Dar am plecat  mahnit in mine din aceste biserici cu cladiri frumoase, cu membri care „stiu sa se inchine” si sa se bucure, doar impreuna, intre ei. Si numeni nu mai are loc in cadrul acela.

Am simtit ce cred ca a simtit fiecare persoana care a intrat poate prima data in aceste biserici. NE-ACCEPTAT intre ei sau poate, RESPINS. Oare pe cati oameni care il cauta pe Domnul i-am respins noi prin atiturinea noastra rece si neprimitoare? Oare isi mai pun astazi problema pastorii cum sunt primiti altii in bisericile lor? Oare aceasta nepasare colectiva nu ii trimite pe unii in Iad?

Poate nu sesizam cum suntem si cum actionam cand vedem pe cineva strain in biserica sau grupul in care suntem!

Sigur,  nu stiu ce sa raspund.  Poate macar in momentul asta cineva in aceste biserici va sesiza aceasta stare si/sau atitudine si poate, zic eu, se vor pune lucrurile si altfel.

Domnul sa se indure de noi !!!

Reclame

… o inima zdrobita …

Acum ca au trecut cele doua zile ale indragostitilor, ca si cum doar o zi ne aratam cat de indragostiti suntem, multi poate sunt mai singuri si mai ne-iubiti. , poate chiar zdrobiti in sentimentele lor.

Unul dintre Psalmi si David spune:

” Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi nici unul din cei ce se încred în El, nu este osândit. “

Slaveste pe Domnul atunci când te simti tare, căci vine si ziua când vei avea o inima zdrobita, si atunci ai nevoie de ajutorul Lui. Ap. Pavel in cartea sa scrie: “Parintele indurarilor si Dumnezeul orcărei mângâieri, care ne mângâie in toate necazurile noastre, pentru ca, … , să putem mângâia pe cei ce se află in vreun necaz!”

Cunosti astazi pe cineva care este cu o inimă zdrobită, are nevoie sa fie intarit, poate tu esti singurul care o poate face. Nu lasa aceasta pentru mâine. Sună- astazi si oferă-i o incurajare.

Domnul Isus “nu frânge” o inima care “(fitilul care) fumega” si nici “trestia frăntă” cazuta la pamânt. El o ridică, o incurajează, o intareste si asta trebuie sa fac si eu…

Care a fost atitudinea ta fată de cel care are o inimă frântă. Ai avut dispret sau aer de superioritate… Ia seama zice ap. Iacov sa nu cazi si tu… Doar Satan isi doreste sa franga, sa distruga pe cineva. Iisus se apropie cu dragoste, plin de mila sa ridice, sa intareasca ceea ce e distrus.

Asa că dacă stii acum pe cineva care se zbate zdrobit, nu il frânge de tot. Ajută-l, Ridică-l, fă ceva ca el să fie intarit. Nu astepta pentru ziua de maine. Aceasta va aduce inaintea ta pe altcineva care poate avea nevoie de tine.

Ceea ce poti face tu, cu sigurantă că nimeni nu mai poate face.

Iubeste cu caldura – Maratonul iubirii


  Deseori am auzit expresii de genul; dormim impreuna ca sa ne incalzim, sau ai racit pentru ca cineva nu a avut grija sa te inveleasca…

Oare Dragostea emana caldura? Oare sufletul degaja caldura?

Cititi ce zice Sfanta Scriptura:

  „El a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi care prin El sunteti credinciosi in Dumnezeu care L-a inviat din morti si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu. Deci ca unii care prin ascultarea de adevar v-ati curatat sufletele prin Duhul,

ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta,

iubiti-va cu caldura unii pe altii,

iubiti-va din toata inima,

fiindca ati fost nascuti din nou nu dintr-o samanta care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvantul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane in veac.

Caci orice faptura este ca iarba, si toata slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usuca, si floarea cade jos, dar Cuvantul Domnului ramane in veac. Si acesta este Cuvantul care v-a fost propovaduit prin Evanghelie.” Apostolul Petru, I Epistola

Iubiti-va cu caldura, iubiti-va fara prefacatorie ci din toata inima.

„Dupa ce au primit banii, carteau impotriva gospodarului”

Cu ceva timp in urma un tanar angajat la un patron mi-a povestit: Stateam la rand impreuna cu ceilalti angajati pentru a primi salariul pentru timpul lucrat. Cand am ajuns in fata patronului care tocmai numara banii pentru mine si mi i-a dat, i-am numarat si imediat am zis patronului, este o greseala, eu primesc de obicei mai putin, la care patronul i-a replicat, meriti mai mult, de aceea ai primit mai mult. Putin confuz si bucuros mi-a impartasit si mie experienta lui.  Nu toti avem aceasta placere…

Hai sa vedem istoria altor muncitori:

„Fiindca Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar care a iesit dis-de-dimineata sa-si tocmeasca lucratori la vie. S-a invoit cu lucratorii cu cate un leu pe zi si i-a trimis la vie. A iesit pe la ceasul al treilea si a vazut pe altii stand in piata fara lucru. „Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, „si va voi da ce va fi cu dreptul.” Si s-au dus. A iesit iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea si a facut la fel. Cand a iesit pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand in piata si le-a zis: „De ce stati aici toata ziua fara lucru?” Ei i-au raspuns: „Pentru ca nu ne-a tocmit nimeni.” „Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, „si veti primi ce va fi cu dreptul.”

 Seara, stapanul viei a zis ispravnicului sau: „Cheama pe lucratori si da-le plata, incepand de la cei de pe urma, pana la cei dintai.” Cei din ceasul al unsprezecelea au venit si au luat fiecare cate un leu. Cand au venit cei dintai, socoteau ca vor primi mai mult; dar au primit si ei tot cate un leu de fiecare.

 Dupa ce au primit banii, carteau impotriva gospodarului si ziceau: „Acestia de pe urma n-au lucrat decat un ceas, si la plata i-ai facut deopotriva cu noi, care am suferit greul si zaduful zilei.”

 Drept raspuns, el a zis unuia dintre ei: „Prietene, tie nu-ti fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ti ce ti se cuvine si pleaca. Eu vreau sa platesc si acestuia din urma ca si tie. Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun?”

 Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma; pentru ca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi.” Evanghelia Matei cap 20

Carteau impotriva gospodarului, patronului, sau mai bine zis a celui care i-a tocmit pentru lucru. Cu totii avem zilnic nenumarate motive sa fim multumitori unora sau sa ne razvratim si sa cartim impotriva lor.

Este un obicei „crestinesc” sa cartim. Avem exempre minunate de acest gen in toata Scriptura. Unii au cartit impotriva lui Moise. Altii au cartit impotriva lui David, altii impotriva altora. Ceea ce mai grav, ca unii au cartit chiar impotriva Domnului Iisus si chiar impotriva lui Dumnezeu.

Cred ca aceasta tine de atitudinea pe care o avem fata de cei cu care intram in relatie zilnic. Nu ei, si actiunile lor te fac sa fii multumit sau sa te impotrivesti si sa ai o atitudine respingatoare si cartitoare fata de ei, ci, TU, da tu, esti cel care alegi asta.

Gasim in aceasta pilda mai intai ca muncitorii care se tocmesc primii, „dis de dimineata”, sunt bucurosi ca gospodarul le-a oferit de munca si mai ales un pret al muncii. Nu vi sa intamplat niciodat ca cineva sa va tocmeasca la munca si sa va zica vede la sfarsit cat iti vom plati? Acesti muncitori aveau si motivatia muncii lor de la inceputul zilei. Ei lucrau ca sarguinta pentru ca la final primesc plata cuvenita.

Interesant, sau ceea ce da sens acestei pilde este ca, gospodarul iese si la alte momente din zi si mai ales spre seara si trimite alti si alti muncitori in vie. Cei dintai, care au inceput lucru dis de dimineata nu aveau de unde sti cu cat s-au tocmit ceilalti. Dar ei stiau ca la finalul zilei primesc plata pentru munca lor.

Nu inteleg de ce stapanul, gospodarul, cand ii cheama pe fiecare incepe sa ii plateasca in vazul tuturor, dar, incepand cu cel care a lucrat cel mai putin. Nu valoarea muncii e importanta, nu timpul lucrat e important, ci altceva. Cred eu!

Atitudinea lor vine din iluzia lor. Ei ziceau, o sa primim mai mult, si de aici incepe si reactia lor. Invidie pe cei cere au lucrat mult mai putin, razvratire impotriva celui care ii plateste, dupa parerea lor mai putin.

As vrea sa nu lungesc si sa ne uitam fiecare la noi. Care a atitudinea noastra fata de patronul care tocmai ne-a tocmit la munca? Care e atitudinea noastra fata de ceilalti colegi care sunt platiti mai bine decat noi?

Merita sa ne revizuim atitudinea noastra invidioasa, cartitoare sau razvratita si sa avem o stare de multumire si de bucurie fata ce cei cu care intram zilnic in contact. Asa se vor schimba unele relatii cu ceilalti.

Sa ne ierta Dumnezeu ca de atatea ori am cartit indirect sau chiar direct impotriva Lui, si El, totusi a facut lucruri minunate in continuare pentru noi.

Nu-l lasa sa piara… Oaia ratacita

Iisus cuvanta: „Ce credeti?

Daca un om are o suta de oi si se rataceste una din ele, nu lasa el pe cele nouazeci si noua pe munti si se duce sa caute pe cea ratacita? Si, daca i se intampla s-o gaseasca, adevarat va spun ca are mai multa bucurie de ea decat de cele nouazeci si noua care nu se ratacisera.

Tot asa, nu este voia Tatalui vostru celui din ceruri sa piara unul macar din acesti micuti.” Matei 18

Ce credeti? Iisus foloseste o intrebare care include provocarea de a gandi si de a accepta raspunsul in inima. Mesajul lui Iisus nu apeleaza la sentimente amagitoare ci la vointa chibzuita a omului.

Iisus ia un exemplu din viata cotidiana: un om, o suta de oi, se poate rataci. O turma medie condusa chiar de stapanul – un om – pe o pasune. Stapanul are timp destul sa isi supravegheze turma si sa isi numere animalele. Iar din momentul in care constata, ca o oaie lipseste, atentia lui este indreptata spre, cum o poate gasi pe cea ratacita. Nu e foarte important pentru el motivul lipsei, ci important e acum cum o pot gasi si readuce in turma.

Oaia ratacita nu este si pierduta pentru totdeauna. Se mai poate gasi, de aceea pastorul se duce in cautarea ei.

Interesant este si finalul pildei in care Iisus spune: „daca i se intampla s-o gaseasca” – aceasta imi da de inteles ca se poate si varianta sa nu o mai gaseasca, dar el nu este dominat de aceasta varianta ci „o cauta pana o gaseste”. Bucuria este mai mare pentru ea, chiar daca toate au aceeasi valoare, sunt iubite la fel de stapan, faptul ca aceasta oaie a fost adusa inapoi in turma ii creaza o stare de si mai multa bucurie.

In concluzie, Iisus ne invata doua aspecte importante, pe de o parte imaginea pastorului este asemanata cu Dumnezeu si respectiv cu Iisus, care ne-a iubit si ne-a cautat sa ne aduca / readuca in turma, iar pe alta parte insarcinarea pe care o avem noi de a cauta pe cei care s-au ratacit de turma.

Voia Tatalui, sau placerea Tatalui, este ca cei care s-au ratacit sa fie cautati si readusi in turma Sa. Sarcina noastra este clara si dificila, sa il cauti cu dragoste pe cel care s-a departat de turma si este in pericol de a se pierde pentru vesnicii. Tatal voieste ca si el sa fie readus in turma. Si nu sa se piarda in osanda vesnica.

Daca esti astazi unul dintre acei care te-ai departat de ‘turma’ si iti doresti revenirea in ea nu sta nepasator Tatal inca te doreste, inca te asteapta.

Iar, daca azi stii pe cineva care s-a departat de ‘turma’, nu uita, Tatal voieste sa fie readus, nu sta nepasator de voia Tatalui, pentru ca vom da socoteala de aceasta cand va reveni Iisus.

 

„Feriti-va sa nu defaimati…”

Dupa ce Iisus vorbeste ucenicilor despre pozitia cea mai privilegiata in Imparatia Cerului si ca aceasta va fi doar pentru cei ce stiu sa se faca ca acel ‘copilas’, are cateva avertizari pentru ucenici. Dintre acestea as vrea sa remarcam una acum:

„Feriti-va sa nu defaimati nici macar pe unul din acesti micuti; caci va spun ca ingerii lor in ceruri vad pururi fata Tatalui Meu care este in ceruri. Fiindca Fiul omului a venit sa mantuiasca ce era pierdut.

Ce credeti? Daca un om are o suta de oi si se rataceste una din ele, nu lasa el pe cele nouazeci si noua pe munti si se duce sa caute pe cea ratacita? Si, daca i se intampla s-o gaseasca, adevarat va spun ca are mai multa bucurie de ea decat de cele nouazeci si noua care nu se ratacisera.

Tot asa, nu este voia Tatalui vostru celui din ceruri sa piara unul macar din acesti micuti.” Matei 18

Am auzit deseori mesaje din exemplul cu oaia ratacita din turma de o suta de oi si mai ales cum pastorul se duce de o cauta. Din cate se poate observa Iisus nu se refera aici la oaia ratacita ca la oamenii din lumea larga, ci la oamenii din biserica. Crestinii, botezati, care au avut parte de partasia cu biserica si cu Mantuitorul Sau, numai ca s-au departat si s-au ratacit de turma.

Este dorinta Tatalui din ceruri sa nu piara nici unul din acesti micuti. Oare care este dorinta noastra? Cu cateva capitole inainte Iisus in discutia cu Petru zice: „caci gandurile tale nu sunt gandurile lui Dumnezeu, …” Care sunt gandurile noastre?

Feriti-va sa nu defaimati!

Feriti-va este o atentionare care avertizeaza. Aceasta indica un anume pericol. Nu trebuie trecut cu vederea peste un asemenea avertisment, atentionare.

Cine sunt acesti „micuti” de care spune Iisus aici? Se poate intelege ca se refera la ucenicii, care lucreaza pentru Imparatie dar eu cred ca este mai degrab crestinul ala… neinsemnat… poate chiar neluat in seama de cei multi, crestinul care traieste cu Domnul si nu cei care traiesc in vazul tuturor.

De fapt este mai usor sa fie desconsiderati acei care traiesc cu adevarat umili si aproape de Domnul, carora nu le place sa se ‘lupte’ pentru ideile lor ci isi vad de locul lor. Acestia sunt mai predispusi sa fie defaimati si neascultati decat ‘conducatorii’ sau chiar daca imi permiteti ‘personalitatile’ din mediul crestin.

A defaima are sensul de a desconsidera pe cineva in gand. Iar o asemenea atitudine poate imbraca diferite forme: a trece pe langa cineva fara a-l baga in seama intentionat, a te crede mai bun decat celalalt, a accentua greselile celuilalt, a glumi in mod discret pe seama altuia,a privi plin de mandrie, as zice chiar a porecli si a folosi porecla in conversatie si nu numele altuia, a nu-i oferi dragostea, si asa este neinsemnat.

Ce e inaltator in acest pasaj, si interesant, e ” ca ingerii lor in ceruri vad pururi fata Tatalui Meu care este in ceruri.”  zice Iisus. As veni cu inca un pasaj in care putem intelege si mai bine misiunea lor:   „Nu sunt oare toti duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea?” Din cuvintele lui Iisus reiese ca fiecare crestin este sub ocrotirea unui anumit inger. Mai gasim aceasta si in alte pasaje din Scriptura: Psalmul 34:7 Ingerul care tabaraste in jurul celui ce se teme de Domnul si il scapa din primejdie.

Atentionarea lui Iisus este si pentru noi, cei din vremea de astazi. Oricine dispretuieste pe cei „micuti” se pomeneste luptand impotriva lui Dumnezeu.

Feriti-va sa defaimati pe unul dintre acesti mucuti!