Iertarea aratata practic de Iisus …

Cand am inceput sa cercetez aceasta tema a iertarii, am ajuns la acest pasaj din Evanghelia Matei si am ramas uimit de felul in care Iisus invata pe ucenicii sai modalitatea de iertare.

Iisus se afla in Capernaum. El are o cuvantare mai lunga acolo, in care, sunt cuprinse cateva teme importante dar mesajul este acelasi. Ce bine e ca cei care studiaza Scriptura sa ia aceste teme in contextul mesajului central al lui Iisus.

Dupa parerea mea, daca imi permiteti, aici incepe cuvantarea lui Iisus despre iertare.

Cei ce strangeau darea pentru Templu au inceput sa comenteze in urma lui Iisus (probabil catre ucenici ) zicand: “…Invatatorul vostru nu plateste darea…? “ Matei 17:24

Mai intai Iisus da o lectie de iertare: “Dar ca sa nu ii facem sa pacatuiasca… dale-o pentru Mine si pentru tine.”

Iisus putea sa isi apere dreptul sau de evreu, care evreu, nu trebuia sa plateasca darea pentru Templu, dar ca sa nu ii faca sa pacatuiasca Iisus plateste darea si stinge conflictul care putea genera.

Daca am fi fost noi acolo, in locul lui Iisus, ce l-am mai fi luat noi la intrebari “de clarificare” a situatiei, in asa fel ca poate niciodata acestea sa nu isi mai permita asa obraznicie sa ceara sa plateasca pentru Templu. Dar Iisus nu procedeaza asa. El simplu, plateste si se incheie toata povestea.

Daca vrem vedem aici cat de usor s-ar putea rezolva un conflict cum zicem noi “din fasa” in asa fel incat fiecare sa poata merge linistit in continuarie, fara cartire, fara ranchiuna…

Reclame

ori iertam… ori nu iertam…!

Sunt doar doua optiuni – iertam sau nu iertam.

Astfel ai de ales intre a-l ierta pe celalalt, chiar si daca acesta nu merita, sau a nu-l ierta si a te simti prins in capcana urii. Limbajul iertarii ar avea nevoie de cuvinte care sa exprime ceea ce simt oamenii atunci cand fac pace cu o persoana care nu isi cere iertare. Oare nu exista o modalitate prin care sa scapam de resentimente si sa ne bucuram de beneficiile iertarii dar fara a fi necesar sa-l iertam pe cel care ne-a ranit? Ceva intre ura si iertare?
In realitate exista, se numeste acceptare.

Acceptarea este o reactie responsabila la ofensa adusa de catre o alta persoana care nu poate sau nu vrea sa-si ceara iertare.

Acceptarea te ajuta sa:

• Iti pretuiesti sanatatea si sa nu cazi prada veninului emotional raspandit de ura
• Fii sincer si onest fata de tine si fata de celalalt
• Pastrezi relatia cu celalalt fara a simti un gol
• Sa te vezi pe tine si pe celalalt in mod onest, obiectiv si echitabil
• Iti mentine principiile si valorile de viata
• Pastrezi un confort emotional si mental
• Depasesti dorinta de razbunare

Putem alege sa rupem o prietenie sau putem opta, mai departe, pentru o prietenie imperfecta sau incompleta. Nu trebuie sa mergem mai departe lezati dar nici nu putem minimaliza sau ierta ofensa primita.

Luca 15 – Fiul ratacit

Iisus a mai zis:

„Un om avea doi fii.Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ,Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul, şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni.

Şi-a venit în fire, şi a zis: ,Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.’ Şi s-a sculat, şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: ,Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’

Dar tatăl a zis robilor săi: ,Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.’ Şi au început să se înveselească.

Este o poveste tare interesanta, dar nu vreau sa merg la detalii. Un fiu dintr-o familie instarita isi cere drepturile si pleaca singur, pentru o viata mai buna. Numai ca dupa ce se consuma tot ce agonisise, a inceput sa duca lipsa. Dar si-a venit in fire si a zis: ‘…ma voi duce la tatal meu…’

Este foarte important sa invatam de aici un lucru:

Sunt persoane care s-au departat de casa, de biserica, crezand ca undeva in lume, departe de casa parinteasca, de biserica, este mai bine, dar, numai ea poate lua decizia de a reveni in biserica.

Daca tu care citesti aceste randuri acum, esti unul din acestia, cu toata dragostea te invit sa gandesti la viata ta. Tatal tau inca te asteapta sa vii si numai tu esti cel care poti hotara cand vei face asta. Nimeni nu poate lua decizia de a te intoarce decat numai tu. Dumnezeu te asteapta si te primeste inca…

Cauta astazi relatia pe care ai pierdut-o cu familia ta, cu biserica pe care ai fregventat-o si mai ales cu Dumnezeu care repet, asteapta sa vii.

Daca poate nu ai curajul sa o faci direct, sunt aici sa te ajut !!!

Luca 15 – banul pierdut

„… care femeie, dacă are zece lei  de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: ,Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.’Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte …”salba cu bani

Ma gandesc ca mai toti simtim criza aceasta economica si financiara si ca unii dintre noi in anumite momente poate ca au cautat in toate buzunarelele din paseta sau pantalon ca poate vor mai gasi vre-un banut ratacit.

Femeia aceasta avea un numar de banuti de argint care valorau destul de mult. Dar la un moment dat isi da seama ca din vina ei,  unul se pierde. Ea nu ramane indiferenta ci se duce cauta cu interes, aprinde o lumina, matura casa cu „bagare de seama” pentru a gasi banutul pierdut.

Ce vrea sa ne invete Iisus, din aceasta povestire?

Sunt persoane care s-au pierdut din vina noastra si depinde de noi sa le readucem in biserica. Si in aceasta situatie ca si in cea cu oaia pierduta responsabilitatea si datoria este a noastra de a le cauta, de a le gasi si de a ne bucura din nou impreuna in biserica.

Daca iti aduci aminte de o persoana care prin cuvintele tale sau prin atitudinea pe care ai avut-o fata de ei au fost departata si pierduta, roaga-L pe Domnul sa iti dea intelepciunea de a readuce inapoi in biserica. Este datoria ta sa il aduci inapoi…

Luca 15 – oaia pierduta

Trei povestiri care ne invata trei principii clare despre o peroana pierduta/ratacita care depind de noi sau de ei sa fie readusi in turma, in salba sau in familie.

„Dar El le-a spus pilda aceasta:alte_oi

„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte? După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: ,Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.’

Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.”

Cu totii stim poate aceasta povestire spusa da Iisus !  Un pastor neglijent realizeaza la un moment dat ce ii lipseste o oaia si nu ramane indiferent. Ce s-a intamplat: aceasta oaie pentru ca s-a departat de turma, cautand poate ceva mai bun, a ajuns departe de turma si in imposibilitate chiar sa o mai gaseasca. Datorita pastorului caruia ii pasa de oi si se duce, o cauta pana o gaseste si o readuce in turma.

Invatam aici un principiu simplu:

Sunt persoane care s-au departat de turma si s-au pierdut din vina lor, dar depinde de noi – pastor – sa fie aduse inapoi in ‘turma’.

Gandeste-te la o persoana cesa astazi nu mai este in biserica si du-te, cauta-o pana o gasesti si fa tot ceea ce e posibil pentru a fi readusa in biserica. De tine depinde ca aceste persoane sa fie readuse in ‘turma’.

Babel – unde nu mai este intelegere acolo nu se mai construieste!

La Babel oamenii au facut un plan, un mare proiect. Sau inteles asupra detaliilor si s-au apucat de munca. „Sa zidim … un turn al carui varf sa atinga cerul…” Proiectul lor viza maretia pe care o poate atinge omul.babel

  • sa facem un turn
  • sa ne facem un nume
  • sa ne zidim o cetate
  • sa fim impreuna        Geneza 11

Suna bine aceasta numai ca Dumnezeu avea un alt proiect pentru omenire. Proiect care a fost clar enuntat lui Adam de catre Dumnezeu: „… umpleti pamantul…” , era un plan bine stabilit.

Dumnezeu vrea sa „…umple pamantul…” iar omul vrea „…sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului…”

Numai ca, acolo unde Dumnezeu vrea sa distruga un proiect, nu face altceva decat sa incurce limbile, sau altfel spus, ii face sa nu se mai inteleaga.

Dumnezeu a luat atitudine fata de poporul acesta care avea un plan bun, dar care nu era dupa voia Lui. Nimeni nu poate avea un proiect bun care sa sfideze „legile Divine” oricare ar fi acel proiect.

Nu e asa ca de mai multe ori cand o lucrare ia amploare iar apoi se blocheaza din cauza unor neintelegeri, suntem tentati sa zicem ca iar si-a bagat Satan coada. Numai ca, sa nu uitam ca in unele situatii Dumnezeu, ca si in acest caz, incurca limbile pentru a distruge o lucrare pe care ei, oamenii, o considerau buna, numai ca nu era in voia lui Dumnezeu.

Cred ca ar fi bine sa meditam atent, atunci cand un proiect este bolcat de neintelegerile aparute intre cei care lucreaza impreuna la acest proiect, pentruca poate ca nu este in voia si planul lui Dumnezeu…

Ziua Maniei Domnului…

„Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul.”

„Voi nimici oamenii şi vitele, păsările cerului şi peştii mării, pietrele de poticnire, şi pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârşire pe oameni de pe faţa pământului, zice Domnul.”

„Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda, şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârşire din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei, pe cei ce se închină pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar care jură şi pe împăratul lor Malcam, pe cei ce s-au abătut de la Domnul, şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.”

„Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii.

În ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voievozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei ce poartă haine străine.

Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.

Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.

Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea – ca pleava trece vremea – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului!

Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”