„Feriti-va sa nu defaimati…”

Dupa ce Iisus vorbeste ucenicilor despre pozitia cea mai privilegiata in Imparatia Cerului si ca aceasta va fi doar pentru cei ce stiu sa se faca ca acel ‘copilas’, are cateva avertizari pentru ucenici. Dintre acestea as vrea sa remarcam una acum:

„Feriti-va sa nu defaimati nici macar pe unul din acesti micuti; caci va spun ca ingerii lor in ceruri vad pururi fata Tatalui Meu care este in ceruri. Fiindca Fiul omului a venit sa mantuiasca ce era pierdut.

Ce credeti? Daca un om are o suta de oi si se rataceste una din ele, nu lasa el pe cele nouazeci si noua pe munti si se duce sa caute pe cea ratacita? Si, daca i se intampla s-o gaseasca, adevarat va spun ca are mai multa bucurie de ea decat de cele nouazeci si noua care nu se ratacisera.

Tot asa, nu este voia Tatalui vostru celui din ceruri sa piara unul macar din acesti micuti.” Matei 18

Am auzit deseori mesaje din exemplul cu oaia ratacita din turma de o suta de oi si mai ales cum pastorul se duce de o cauta. Din cate se poate observa Iisus nu se refera aici la oaia ratacita ca la oamenii din lumea larga, ci la oamenii din biserica. Crestinii, botezati, care au avut parte de partasia cu biserica si cu Mantuitorul Sau, numai ca s-au departat si s-au ratacit de turma.

Este dorinta Tatalui din ceruri sa nu piara nici unul din acesti micuti. Oare care este dorinta noastra? Cu cateva capitole inainte Iisus in discutia cu Petru zice: „caci gandurile tale nu sunt gandurile lui Dumnezeu, …” Care sunt gandurile noastre?

Feriti-va sa nu defaimati!

Feriti-va este o atentionare care avertizeaza. Aceasta indica un anume pericol. Nu trebuie trecut cu vederea peste un asemenea avertisment, atentionare.

Cine sunt acesti „micuti” de care spune Iisus aici? Se poate intelege ca se refera la ucenicii, care lucreaza pentru Imparatie dar eu cred ca este mai degrab crestinul ala… neinsemnat… poate chiar neluat in seama de cei multi, crestinul care traieste cu Domnul si nu cei care traiesc in vazul tuturor.

De fapt este mai usor sa fie desconsiderati acei care traiesc cu adevarat umili si aproape de Domnul, carora nu le place sa se ‘lupte’ pentru ideile lor ci isi vad de locul lor. Acestia sunt mai predispusi sa fie defaimati si neascultati decat ‘conducatorii’ sau chiar daca imi permiteti ‘personalitatile’ din mediul crestin.

A defaima are sensul de a desconsidera pe cineva in gand. Iar o asemenea atitudine poate imbraca diferite forme: a trece pe langa cineva fara a-l baga in seama intentionat, a te crede mai bun decat celalalt, a accentua greselile celuilalt, a glumi in mod discret pe seama altuia,a privi plin de mandrie, as zice chiar a porecli si a folosi porecla in conversatie si nu numele altuia, a nu-i oferi dragostea, si asa este neinsemnat.

Ce e inaltator in acest pasaj, si interesant, e ” ca ingerii lor in ceruri vad pururi fata Tatalui Meu care este in ceruri.”  zice Iisus. As veni cu inca un pasaj in care putem intelege si mai bine misiunea lor:   „Nu sunt oare toti duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea?” Din cuvintele lui Iisus reiese ca fiecare crestin este sub ocrotirea unui anumit inger. Mai gasim aceasta si in alte pasaje din Scriptura: Psalmul 34:7 Ingerul care tabaraste in jurul celui ce se teme de Domnul si il scapa din primejdie.

Atentionarea lui Iisus este si pentru noi, cei din vremea de astazi. Oricine dispretuieste pe cei „micuti” se pomeneste luptand impotriva lui Dumnezeu.

Feriti-va sa defaimati pe unul dintre acesti mucuti!

 

 

Reclame

Judecand dupa aparente

Zilele acestea, treceam prin cartea Samuel cautand ceva anume. Mi-a trecut privirea peste cum a fost privita si primita Ana in Templu, de catre preotul Eli. Mai apoi cand Samuel cauta imparatul din casa lui Isai. Mai dai cateva pagini si gasesti pe David inainte lui Saul dorind moartea uriasului Goliat.

Toate aceste intamplari au ceva in comun: „aparentele” sau mai bine zis ” judecand dupa aparente”. Hai sa ne amintim:

  • Ana se ruga iar durerea inimii sale era atat de mare incat nu mai avea voce sa strige catre Dumnezeu, iar preotul Eli o considera alcoolica;
  • Samuel in casa lui Isai cauta pe cei mai inalti dintre fii sai;
  • tatal lui David privi dispretuitor catre „un fiu mai mic care paste oile”;
  • imparatul Saul vede in David doar un copil care nu are nici o sansa in fata uriasului;
  • fratii lui David il alunga de pe campul de lupta;
  • si altele…

Noi, crestinii, oameni religiosi, tindem sa judecam repede pe baza aparentelor. Fariseii care il urmareau pe Iisus au facut acelasi lucru zicand ucenicilor Lui: „Pentru ce mananca Invatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii?”. Simon, fariseul, l-a privit cu dispret pe Iisus atunci cand afirma: „daca acesta ar fi un prooroc… ar sti cine este cea care se atinge de El …”

In spatele afirmatiilor si a intrebarilor lor nu era doar prejudecata, ci si aparent un motiv teologic solid. Fariseii s-au dedicat cautarii neprihanirii si doreau sa evite paganatatea. Nu pot uita cum acestia au trecut pasivi pe langa omul cazut intre talhari evitand sa acorde ajutorul necesar, doar pentru ca sa nu se intineze.

John Stott scrie ca fariseii erau pur si simplu lenesi si egoisti, iar noi suntem ca ei. Stam deoparte de lume, in bisericile noastre incapatoare, cu atmosfera calda si primitoare fara sa ne implicam in mizeria si durerea in care se zbat cei de langa noi.

Iisus i-a acceptat pe pacatosi asa cum erau ei, s-a dus la ei, s-a plecat sper ei, le-a aratat harul si adevarul prin cuvintele Sale dar mai ales prin actiunile Sale. Nu i-a fost teama ca plecandu-se acolo unde erau ei sa nu fie intinat de ei. Ci i-a adus la viata impreuna cu El, I-a ridica, i-a salvat din starea lor.

Noi suntem foarte preocupati de ceea ce vor spune ceilalti, ca si fariseii de altadata. Preferam sa nu ne murdarim, ajutandu-i. Am acum in minte o imagine din timpul inundatiilor in care o batranica scoate din mal cateva lucruri iar cativa in jurul ei prefera sa filmeze si sa relateze starea ei mai degrab, decat sa o ajute.