„crestini adevarati”

baloaneZilele trecute fiind cu ceva treburi prin zona dau peste un loc interesant, cred ca ati vazut si voi asta. Intr-un Mall era un balon urias care este pe apa, in care intri si pret de juma de ora te invartesti in el fara probleme, pe ce parte doresti. rasucindu-te. sarind si rostogolindu-te pe toate partile. Mi-am dat seama ca nimic nu il poate afecta pe cel din interior, doar un rau-voitor care ar sparge sau taia acel material din care e facut si apa sa intre in balon, sau alti factori din exterior si atunci cel din interior revine in realitate.

Tot asa suntem si noi, crestinii sau credinciosii, cum le place unora sa se numeasca. Fiecare cult cu balonasul sau, Si mai rau e ca acum este fiecare individ / credincios cu balonasul lui. Erau multe baloane acolo, toti doreau sa ramana cat mai mult in picioare, sa nu fie atins prea mult de alte baloane, pentru a nu-si pierde echilibrul. Inca un lucru de remarcat este ca, oricat de mult ti-ai dori sa ai unitate, in acest sistem de balon nu se poate. Cat de egoisti am ajuns, cat de spirituali in intimitate am ajuns, dar cu ceilalti nici nu ne salutam poate… Oara asta si-a dorit Dumnezeu cu noi cand ne-a mantuit?

Iisus a platit cu viata pentru noi iar noi am devenit individualisti, fatarnici, ritualisti, iubind doar pe cei care ne iubesc iar daca inceteaza sa ne mai iubeasca gata si cu iubirea noastra.

Am avut multe discutii in ultima perioada de timp cu „crestini adevarati” care lucreaza mult la neprihanirea lor si care condamna usor pe cei care nu se conformeaza cu tiparul lor ( ba nu poarta batic pe cap, ba au verighete sau alte scule, ba au mainicile suflecate si se vede cotul…. )

Aici am ajuns, dar…. Oare asta si-a dorit Iisus cand murea intins pe cruce? Pentru asa crestini a murit el?

NU vreau sa generalizez, dar daca te regasesti intre asa crestini demonstreaza ca esti altfel sau in caz ca nu se poate mai bine e sa iesi din mijlocul lor decat sa te complaci si sa te magulesti ca esti…. si sa nu fii….

Doamne, ajuta-ne!!!

Anunțuri

„Tata iarta-i ca nu stiu ce fac” republicat

„Tată iartă-i că nu stiu ce fac” este una din cele 7 expresii ale lui Iisus de pe cruce.

Doi copii de jucau, din greseala unul il lovi pe celălalt cu un băt. In acea seară, mama băiatului rănit ii spune: „fiule, inainte să mergi la culcare, trebuie sa il ierti pe Herry!” Bombanind, băiatul spuse: „bine, dar daca până mă trezesc nu mor, ar face bine sa aiba grija mâine dimineata!”

Când oamenii ne rănesc este greu de crezut că au facut-o neintentionat sau din nestiintă.

Cat de mare era durerea lui? Totusi, este surprinzator că după ce a fost biciuit, batjocorit si atârnat pe cruce, Iisus a spus  „Tata iartă-i că nu stiu ce fac”.

Iertarea inseamna sa uiti că esti victimă. Nepurtând pica sau renuntând la răzbunare, te eliberezi de controlul celor care te jignesc.

Profesorul Tony Campolo ii intreabă pe studentii necrestini ce stiu ei despre învătătura lui Iisus. Raspunsul lor este mereu acelasi: „Iubeste-ti dusmanii”. Aceasta porunca mai mult decat orice este ceea ce ii diferentiază pe crestinii adevărati de crestinii religiosi si de necrestini.

Iisus a spus „… rugati-vă pentru cei ce vă asupresc…”

Dietrich Bonhoeffer care fusese persecutat de nazisti zicea: „Dumnezeu nu ne promite că atunci când ne vom binecuvânta ei nu ne vor dispretui. O vor face. Dar aceasta nu ne poate răni sau doborâ pe noi, atâta vreme cât ne rugăm pentru ei. Rugându-ne pentru ei, noi facem ceea ce ei nu stiu sa facă pentru ei insisi.”

Practicarea iertarii confirmă adânca gratitudine fată de Dumnezeu pentru că ne-a sters o datorie atăt de mare pe care nu am fi putut-o plati niciodata.

urmeaza si celelalte …

„Lucrurile care puteau sa iti dea pacea, …”

Ce ma uimeste la acest pasaj este ca, in timp ce multimea se bucura, joaca, canta „Osana!”, Iisus plange pentru cetate si implicit pentru ei. Oare de cate ori in timpul bucurie noastre, Iisus plange pentru noi?

Cand S-a apropiat de cetate si a vazut-o, Isus a plans pentru ea si a zis: „Daca ai fi cunoscut si tu, macar in aceasta zi, lucrurile care puteau sa-ti dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tai. Vor veni peste tine zile, cand vrajmasii tai te vor inconjura cu santuri, te vor impresura si te vor strange din toate partile: te vor face una cu pamantul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau; si nu vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca n-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetata.” Luca 19

Evanghelistul Luca este singurul care surprinde aceast detaliu, si un detaliu care merita luat in seama. Ce diferenta de opinii, de diferenta in interpretare, cat de mare diferenta de actiune. Ma gandesc oare ucenicii nu ai priceput ca Iisus era suparat in duhul lui?

M-am tot intrebat oare la ce lucruri se refera Iisus aici, cand spune ‘lucrurile care iti dau pacea’? Atunci am plecat prin Scriptura pentru a gasi ceva care sa explice ce a vrut Iisus sa spuna.

Mai toti ne dorim ‘pacea’, de aceea apelam la fel de fel de trucuri pentru a o avea. Domnul Iisus cand vede de departe Ierusalimul, care este prin definitie, orasul pacii – salom, le spune celor din jurul sau care aveau puterea de a intelege:

„Daca ai fi cunoscut … lucrurile care puteau sa iti dea pacea…” Care sunt acele lucruri care pot aduce pacea? si asa am gasit in Scriptura cateva aspecte care aduc pacea:

Incep cu ceea ce spune Pavel in Romani 8, „… umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace”

Tot in Romani Pavel zice: Dumnezeul nadejdii sa va umple cu toata bucuria si pacea, …”

In Efeseni 2, tot Pavel zice: ” Iisus este pacea noastra, care din doi a facut unul singur…”

Cel cu inima tare, care se increde in Domnul primeste pace din plin Isaia 26

Lucrarea curatiei este pacea, roada neprihanitii este odihna. Isaia 32

Dar si apostolul Pave spune ceva asemanator, ba chiar mai mult: suntem socotiti neprihaniti, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos.

Si inca unul: „fugi de poftele tineretii si urmareste (…) pacea, impreuna cu cei ce cauta pe Domnul dintr-o inima curata.”

Daca nu, pentru ca nu ai cunoscut vremea cercatarii „vor veni peste tine zile in care vrajmasii tai, te vor inconjura, te vor impresura, te vor strange din toate partile, te vor face una cu pamantul, te vor demola, caci cei rai nu au pace.

Ce bine ar fi ca azi, in ziua cercetarii sa luam aminte la lucrurile care pot da pacea pentru ca Pacea lui Dumnezeu ne va pazi inimile si gandurile in Hristos Iisus Domnul nostru!

Urmatoarea zi, dupa 8 Martie…

” Cand m-am trezit dimineata, Soarele stralucea pe cer la fel ca in fiecare zi, eu ma simteam somnoros ca de fiecare data, apa cu care m-am spalat pe fata era tot rece, senzatia aceeasi si parca nimic, dar nimic special. Iesind din casa m-am tot intrebat unde e toata lumea de ieri, unde e galagia si forfota aia specifica zilei de 8 martie. Strazile pastreaza amintirile zilei de ieri, petale uscate si ambalaje aruncate troneaza jalnic sau manate de adierea vantului. Gloria zilei de ieri e la pamant, la propriu.  continuarea textului pe   http://baliverne-dulci.blogspot.com/2012/03/9-martie.html#!/2012/03/9-martie.html

Azi, 9 martie, nu vrei sa mergi acasa si sa-i spui : Mami, te iubesc! ”

Nu lasa pana nu mai e sa mergi acolo unde nu te aude sa ii spui asta. E tarziu atunci, fa-o acum!

Vraja lu’ 8 Martie !

La multi ani, mamelor!!!

Ce era altadata Ziua Mamei, a devenit ziua tuturor femeilor.

A trebuit sa fiu prin oras pe 7 martie, o zi normala daca ne uitam in calendare. Numai ca, daca suntem mai atenti, este ziua precedenta zilei de 8 Martie. Asta poate spune multe, sau depinde de felul in care privesti.

Ma uitam la oamenii de pe strada, prin magazine, forfota mare, rafturi de dulciuri „devastate”, chioscurile si tarabele de flori luate cu asalt, si as putea continua.

Ca vrajiti toti alearga dupa de toate, nimeni nu stie ce vrea. Cu atat mai mult discutii ca, oare ce ii place, oare ce si-ar dori auzi mai mereu. Nu stim ce cadou sa luam, doamnelor/domnisoarelor colegelor, nu stim ce flori le place, nu stim ce gusturi au, important e sa le luam…

Nu sunt impotriva unei sarbatori a femeilor. Dar vraja aceasta ne-a prins fara sa vrem. Cum era alta data? Dai o atentie la cine trebuie, si de ce nu daca merita…

Imi aduc aminte de un barbat care se intorcea acasa pe mai multe carari deodata si cu un buchet de flori in mana, care din nefericire erau ofilite si frante, mergea la nevasta lui. MI-am imaginat reactia unei sotii care primeste asemenea flori si in conditiile alea.

Avem timp oare tot anul sa oferim o floare persoanei dragi? de ce nu o facem, cand avam atata timp la dispozitie si ne inghesuim la cozi stresante pentru a cumpara niste flori care se trec  repede si cu mult mai scumpe. Asa cheltuim si bugetul famiei, si nici nu oferim mare lucru prin aceasta persoanei iubite.

In vizita prin bisericile din Suceava …

Duminica, mi-am dorit sa fiu in mai multe biserici in care nu am mai fost de foarte mult timp, in una nu am fost de loc, in municipiul Suceava.

Cunosc multi crestini evanghelici aici si mi-am dorit sa vad cum se simt ei in biserica lor. O sa ma intrebati ce fel de biserici. Am reusit sa vizitez impreuna cu familia, sotia si cei trei copii, si inca o familie, doar doua biserici Penticostale, una Baptista si una dupa Evanghelie.

Si m-am gandit sa fac putina „reclama” la aceste biserici. Nu ca nu se vad, ba, chiar sunt impunatoare, cladiri spectaculoase, placute, arhitectura interesanta. coruri si dirijori buni. Sa nu mai vorbim de Cuvantul predicat si explicat. Chiar in una dintre biserici am fost indemnati sa ne rugam pentru Romania, pentru conducatorii ei si pentru conducatorii oraselor si judetelor. Foarte bine, m-am simtit bine in acest sens, doar. Dar, din respect pentru Domnul nu voi spune in care biserici am fost, dar daca vreti in mod personal pot detalia.

Ciudat sau nu, noi eram invizibili aproape, cand intram in biserica, si eram doar 10 persoane. In trei dintre aceste biserici am fost impreuna cu familia fratelui meu si eram noi doi, sotiile noastre si fiecare cate 3 copii.

Ce mi s-a parut foarte interesant e, ca doar intr-un din biserici, anume in Biserica Penticostala Sfantu’ Ilie  am fost vazuti si intampinati de unul dintre oamenii de ordine, salutati, intrebati de unde suntem, cu ce imprejurare pe la ei si invitati sa gasim un loc in sala. A fost singura mana intinsa din partea unei persoane in toata aceasta zi.

M-am intrebat, cum era si normal, oare asta inseamna biserica? Oare asta inseamna deschiderea bisericii de a fi impreuna cu ei la inchinare? Oare aceasta inseamna sa fii crestin, fara sa ii vezi pe cei care sunt straini in biserica ta? Poate ma insel. Dar am plecat  mahnit in mine din aceste biserici cu cladiri frumoase, cu membri care „stiu sa se inchine” si sa se bucure, doar impreuna, intre ei. Si numeni nu mai are loc in cadrul acela.

Am simtit ce cred ca a simtit fiecare persoana care a intrat poate prima data in aceste biserici. NE-ACCEPTAT intre ei sau poate, RESPINS. Oare pe cati oameni care il cauta pe Domnul i-am respins noi prin atiturinea noastra rece si neprimitoare? Oare isi mai pun astazi problema pastorii cum sunt primiti altii in bisericile lor? Oare aceasta nepasare colectiva nu ii trimite pe unii in Iad?

Poate nu sesizam cum suntem si cum actionam cand vedem pe cineva strain in biserica sau grupul in care suntem!

Sigur,  nu stiu ce sa raspund.  Poate macar in momentul asta cineva in aceste biserici va sesiza aceasta stare si/sau atitudine si poate, zic eu, se vor pune lucrurile si altfel.

Domnul sa se indure de noi !!!

… o inima zdrobita …

Acum ca au trecut cele doua zile ale indragostitilor, ca si cum doar o zi ne aratam cat de indragostiti suntem, multi poate sunt mai singuri si mai ne-iubiti. , poate chiar zdrobiti in sentimentele lor.

Unul dintre Psalmi si David spune:

” Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi nici unul din cei ce se încred în El, nu este osândit. “

Slaveste pe Domnul atunci când te simti tare, căci vine si ziua când vei avea o inima zdrobita, si atunci ai nevoie de ajutorul Lui. Ap. Pavel in cartea sa scrie: “Parintele indurarilor si Dumnezeul orcărei mângâieri, care ne mângâie in toate necazurile noastre, pentru ca, … , să putem mângâia pe cei ce se află in vreun necaz!”

Cunosti astazi pe cineva care este cu o inimă zdrobită, are nevoie sa fie intarit, poate tu esti singurul care o poate face. Nu lasa aceasta pentru mâine. Sună- astazi si oferă-i o incurajare.

Domnul Isus “nu frânge” o inima care “(fitilul care) fumega” si nici “trestia frăntă” cazuta la pamânt. El o ridică, o incurajează, o intareste si asta trebuie sa fac si eu…

Care a fost atitudinea ta fată de cel care are o inimă frântă. Ai avut dispret sau aer de superioritate… Ia seama zice ap. Iacov sa nu cazi si tu… Doar Satan isi doreste sa franga, sa distruga pe cineva. Iisus se apropie cu dragoste, plin de mila sa ridice, sa intareasca ceea ce e distrus.

Asa că dacă stii acum pe cineva care se zbate zdrobit, nu il frânge de tot. Ajută-l, Ridică-l, fă ceva ca el să fie intarit. Nu astepta pentru ziua de maine. Aceasta va aduce inaintea ta pe altcineva care poate avea nevoie de tine.

Ceea ce poti face tu, cu sigurantă că nimeni nu mai poate face.