Golgota…

De n-ar fi Golgota, zadarnica este credinta noastra…

Reclame

„s-a sfarsit” nu este nevoie de nimic mai mult

Noi nu mai putem adauga nimic… Cuvintele grecesti pentru “s-a sfârsit” înseamnă “s-a platit pe deplin”. Ele reprezentau ceea ce scriau oamenii in acele vremuri cănd se facea o chitanta pentru ceva plătit in intregime.

Moartea lui Hristos acopera fiecare pacat al nostru; de la cruce până la mormânt, iar,oferirea de fapte bune drept plata partială L-ar insulta pe Dumnezeu.

Nu poti adăuga nimic unei lucrari incheiate!

Imagineaza-ti o măsută de sufragerie bine lucrată, in magazia unui tâmplar, gata sa fie vândută. Te duci si ei o daltă, spunându-i: “E frumoasă dar nu e suficient de bună, dă-mi voie să iti arăt!”. Tâmplarul sare de indată si-ti spune:”Nu, o sa o strici!” sau Imaginează-ti că primesti un dar foarte scump de la cineva drag, si imediat scoti o hârtie de 5 lei si zici: “lasa-ma să contribui si eu la acest cost”. Facând asta ii strici celui care face cadoul bucuria si meritul sacrificilui.

Ascultă:“aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Credinta mântuitoare înseamnă să te increzi doar in lucrarea desavârsita a lui Hristos!

„Tată in mâinile Tale imi incredintez duhul!”

Incredinteaza-te lui Dumnezeu.

Anumite probleme cu care ne confruntam par fără sfârsit; de exemplu, ingrijorarile privitoare la bani, probleme de familie si de sanatate… Chiar si cand luam o pauza sa ne odihnim, anticipam ce e mai rau, intrebându-ne: „până când, Doamne ?” Singura cale spre pacea adevarata este de a ne incredinta rezultatul in mana lui Dumnezeu.

Când Iisus a strigat:„Tată. in mainile Tale imi incredintez duhul” nu a fost un strigăt de infrângere sau de resemnare, ci un act al incredintarii care inseamna predarea controlului in mainile Tatălui. Sângele ispasitor a fost vărsat, iar lucrarea mantuitoare a fost dusă la bun sfârsit. Dar…

Inainte ca Iisus sa se roage această rugaciune, a trebuit sa se roage mai intai: „faca-se nu voia mea, ci a Ta…” Cu alte cuvinte „Tie iti incredintez rezultatul”

Ap. Pavel scrie ” …si sa-L cunosc pe El, si puterea invierii Lui,… si sa ma fac asemenea cu moartea Lui ; ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea , la invierea din morti…” Cu totii ne dorim ca intr-o yi sa impărătim si sa stăpânim impreuna cu Hristos, dar nu ne dorim sa ne supunem vointa astazi im mainile Lui.

Jack Haryford scrie:” Intotdeauna … intrecerea s-a dat pe … ” calea crucii”. Crucea nu ne cheama doar la Iisus, dar ne cheama si la viata, la intelepciunea căii lui Dumnezeu in toate relatiile si alergarile noastre… la tiparul lui Iisus … in fata celei lai acerbe lupte”

Deci, cu orice te-ai lupta azi, incredinteaza lupta lui Dumnezeu odata si pentru totdeauna. Doar atunci cand o vei face vei experimenta pacea Lui si nu vei fi dezamagit de rezultate

Inca un motiv de meditatie este expresia ap Pavel din Filipeni 1 v. 29,30 si anume: „… voua nu vi s-a dat harul numai sa credeti, ci sa si …, si sa si… „

„s-a sfârsit”

Noi nu mai putem adauga nimic…

Cuvintele grecesti pentru „s-a sfârsit” înseamnă „s-a platit pe deplin”. Ele repreyentau ceea ce scriau oamenii in acele vremuri cănd se facea o chitanta pentru ceva plătit in intregime.

Moartea lui Hristos acopera fiecare pacat al nostru; de la cruce până la mormânt, iar,oferirea de fapte bune drept plata partială L-ar insulta pe Dumnezeu. Nu poti adăuga nimic unei lucrari incheiate!

Imagineaza-ti o măsută de sufragerie bine lucrată, in magazia unui tâmplar, gata sa fie vândută. Te duci si ei o daltă, spunându-i: „E frumoasă dar nu e suficient de bună, dă-mi voie să iti arăt!”. Tâmplarul sare de indată si-ti spune:”Nu, o sa o strici!” sau

Imaginează-ti că primesti un dar foarte scump de la cineva drag, si imediat scoti o hârtie de 5 lei si zici: „lasa-ma să contribui si eu la acest cost”. Facând asta ii strici celui care face cadoul bucuria si meritul sacrificilui.

Ascultă:„aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

Credinta mântuitoare înseamnă să te increzi doar in lucrarea desavârsita a lui Hristos!

„Mi-e sete!”

“Mi-e sete!”

Constientizeaza faptul ca esti om.

Incearca sa amesteci chinul de a fi rastignit pe acea caldura torida din Iudeea cu pierderea lichidelor din organism si vei intelege de ce lui Iisus Ii era sete.

Totusi, Scriptura spune ca atunci cand I-au dat un calmant de durere facut din vin amestecat cu smirna, El nu L-a luat” De ce?

Iisus a ales sa moara pentru pacatele noastre si El dorea ca simturile Sale san u fie amortite de acel calmant.

Apostolul Ioan explica de ce Iisus a spus: ” Iisus care stia ca acum totul s-a sfarsit , a spus : „Mi-e sete!”

Constientizeaza setea fizica, situatiile in care avem nevoie de ajutorul altora, Iisus ne-a reamintit tuturor ca sunt situatii in viata in care nu suntem a tot suficienti.

Din acest motiv a scris si Ap Pavel urmatoarea expresie: „Purtati-va sarcinile unii altora, si astfel veti implini legea lui Hristos”

Dumnezeu isi aduce aminte ca nu suntem decat oameni, noi suntem cei care uitam adesea si …

Cred in concluzie ca Iisus s-a smerit atat de mult incat sa-si constientizeze umanitatea, iar noitrebuie sa invatam sa facem la fel.

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Directioneaza întrebările grele catre Dumnezeu.

La Calvar, Domnul Iisus a pus una din întrebările cele mai sfâsietoare puse vreodată „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Aceste cuvinte se găsesc si in Psalmi 22:1-3, unde David si-a vărsat sufletul plin de disperare înaintea lui Dumnezeu:”Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit, si  pentru ce Te departezi …?”

Te-ai simtit vreodata la fel? Scriptura ne spune ca la Calvar „pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihanirea lui Dumnezeu în El” 

Pentru a face posibilă mântuirea prin zdrobirea legaturilor păcatului, Iisus a fost supus unei separări temporare de Tatăl Său. Chiar în acel moment, El S-a simtit „părăsit de Dumnezeu”.

Daca te-ai simtit vreodata coplesit sau abandonat, stiind din experientă că nimeni de pe pământ nu are un răspuns satisfacator la întrebarea „De ce?”

Chiar si cu intentiile cele mai bune, cei dragi sunt atât de departe de un răspuns bun. Doar Dumnezeu Isi poate turna balsamul Său vindecator peste inima ta frântă si te poate ajuta să întelegi, ce se întâmplă. De aceea, trebuie să mergi la El pentru a găsi răspunsuri.

Dar există si o parte dificilă când adesezi întrebări grele lui Dumnezeu – trebuie să doresti să accepti răspunsurile Lui si să faci ce-ti spune. Chiar daca nu primesti raspunsul dorit să poti di sigur de faptul că  Cel care „lucreaza … spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” iti trimite totdeauna raspunsul care iti serveste cel mai bine. Asadar;

Increde-te în El

„Femeie, iata fiul tau”

Ai grijă de oamenii care depind de tine.

Pe lânga pierderea Fiului ei, Maria pierdea si „acoperemântul”. Se stie că in societatea si cultura de atunci a evreilor, dupa ce mureau sotii( barbatii), femeile erau adesea tratate ca cetaţeni de mana a doua. Asadar, pe lângă invingerea tristetii ca mamă, se prea poate ca Maria sa se fi întrebat ce ii rezerva viitorul.

Iisus a stiut lucrul acesta. In mijlocul haosului, „când a văzut Iisus pe mamă-Sa, si lângă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale:”Femeie, iată fiul tau!” Apoi, a zis ucenicului:”Iată mama ta!”

După ce ceilalti ucenici au plecat de teamă, Ioan L-a urmat pe Iisus pe Calvar. Apoi a mers chiar mai departe. Scriptura spune ( iar istoria o confirma) ca indata ce Iisus a incredintat-o pe Maria în mâinile lui, Ioan a dus la îndeplinire sarcina sa si „din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă”

Iată ce putem invăta de aici. Nu ingădui niciodată ca suferinta ta sa te oprească sa nu mai vezi nevoile celor care depind de tine.

Când esti prins in mrejile propriei tale probleme, este usor să presupui că ceilalti vor intelege automat în ce stare te afli. Nu neaparat. Desi este bine să-i lasi să te ajute, nu-ti rasturna „sacul” cu problemele tale peste ei si nu te astepta ca si ei să sufere pentru ca tu suferi.

Iisus întotdeauna a fos mai preocupat de nevoile oamenilor decât de ale Lui. Nu crezi ca ar trebui sa facem si noi la fel?

Gaseste timp, să te preocupi si de problemele celor din jur care cu siguranta au nevoie de ajutorul tău…

Mediteaza si la Filipeni 2:3,4; Ioan 19:26,27…