Egoismul ucide, Iubirea da viara

Mi-a placut acest articol postat de Cristian si l-am (furat – dupa unii) postat si eu.

Au fost odată, într-un sat, trei fraţi gemeni. Semănau foarte mult, atât de mult încât ţi se părea că vezi unul şi acelaşi om, de trei ori, dar în trei situaţii diferite. Unul, cel mai mare, era foarte egoist şi zgârcit. Tot timpul era nemulţumit cu ceea ce are, şi faţa sa era posomorâtă.

Nici când ieşea de la biserică faţa sa nu era senină. Al doilea era un om obişnuit, când vesel, când trist. Când era trist, era leit fratele cel mare. Când era vesel, era leit fratele cel mic.

Despre acesta din urmă, ce să spunem… Parcă trăia pe altă lume. Bucuria care i se citea pe faţă era molipsitoare. Era cel mai credincios dintre fraţi. Chiar dacă fraţii mai mari nu erau mult mai mari decât el, între el şi fratele cel mare părea o diferenţă de câţiva ani. Şi nu la trupuri, că erau aproape la fel de bine dezvoltaţi. Doar la chip…

Ce să mai spunem despre fratele mic? Chiar şi atunci când părinţii lor au murit, răpuşi de o boală necruţătoare, fratele mic a ştiut să îi îndemne pe ceilalţi să îşi pună nădejdea în Dumnezeu. Şi, cu muncă, cu răbdare, au ştiut să o scoată la capăt. Au crescut, s-au căsătorit cu fete harnice şi frumoase, au avut copii… Au mai trecut mulţi ani, copiii au crescut mari şi gemenii noştri au ajuns bunici.

Într-un an, când fraţii îşi sărbătoreau ziua de naştere, şi toată familia era laolaltă, cu mulţimea de copii şi nepoţi, a apărut un bătrân cu o faţă senină, cu părul lung şi alb. A spus că are daruri pentru toţi. Şi a cerut să stea de vorbă doar cu sărbătoriţii…

– Spuneţi-mi, vă rog, cât de mult îi iubiţi pe cei din familia voastră, pe copii şi nepoţi? Eu pot să vă ajut să le faceţi un cadou, să le dăruiţi o parte din viaţa voastră. Fraţii mai mari se uitau, miraţi, spre cel mai mic. Aveau încredere în el şi se gândeau că el îşi va da seama dacă musafirul nepoftit era mincinos sau nu. Dar fratele cel mic nu dădea nici cel mai mic semn de neîncredere… Era vesel ca de obicei. Zise:

– Ăsta da cadou, să poţi să primeşti puterea de a da o parte din tine altora… Cel mare nu părea prea încântat:

– Ce să dau? O parte din viaţa mea? Şi de ce să dau? Că, dacă dau, mor mai repede, nu? Eu nu dau nimic. Cât mai am de trăit, să trăiesc. Bătrâneţea e grea, dar mai bine bătrân decât mort…

– Eu aş da un an, zise fratele mijlociu. Dar să fiu sigur că ajunge la copii şi nepoţi.

– Aş da şi eu un an, nu zic nu, zise fratele cel mare. Dar să ştie toţi ce cadou le-am făcut. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine… Cât ar reveni fiecăruia? O lună, două, câteva zile? Mai bine le ţin pentru mine. Fratele cel mic deveni din ce în ce mai serios. Ceilalţi nu îl mai văzuseră niciodată aşa. Îl întrebă pe musafir:

– Şi chiar putem face celorlalţi cadou o parte din viaţa noastră? Atunci, eu, eu sunt gata să mor chiar acum. Am avut o viaţă frumoasă şi fericită. Şi ce bucurie mai mare ar fi decât să dau o parte din mine celorlalţi? Nu vreau să mă laud cu cadoul pe care l-aş face, dar cred că orice copil şi nepot ar înţelege măreţia darului meu. Eu, eu sunt aproape gata de moarte… Mai vreau să mă spovedesc, să mă împărtăşesc mâine dimineaţă şi gata… Dacă aş şti că mai am de trăit zece ani, pe toţi i-aş da, fără să şovăi… Musafirul le spuse:

– Lucrurile stau altfel… În aceeaşi zi aţi venit pe lume, şi părinţii voştri, înainte de a muri, s-au rugat să părăsiţi această lume împreună. Dar, precum se vede, nu sunteţi toţi la fel de pregătiţi pentru moarte. Deşi sunteţi bătrâni şi timp să vă pregătiţi aţi avut… În timp ce musafirul vorbea, fratele cel mare se aşezase pe un scaun şi începu să respire din ce în ce mai greu.

– Cel mai mic ar fi dat şi zece ani de viaţă celorlalţi. O viaţă întreagă a trăit pentru ei, aşa a rămas şi la bătrâneţe. Zece ani de viaţă o să mai trăiască. Dar bătrâneţea nu îi va fi grea, nu va fi o povară pentru ceilalţi, ci o bucurie… Tu, mijlociule, un an o să mai trăieşti de acum înainte.

– Doar un an? – întrebă mijlociul, nemulţumit.

– Da, un an. Bucură-te şi de acesta, zise musafirul. Vezi, fratele cel mare nu a avut parte nici de atât… Fraţii şi-au întors privirile spre acesta. Şi au văzut că închisese ochii, pentru totdeauna. Avusese totuşi parte de o moarte liniştită…

– Preţuiţi bine timpul care v-a rămas, zise bătrânul celor doi. Şi nu uitaţi cât de mare e puterea iubirii pentru ceilalţi. Ea, doar ea vă mai ţine în viaţă. Pentru această iubire v-a mai lăsat Dumnezeu să trăiţi, ca să îi puteţi ajuta şi pe alţii prin această iubire. Care vă pregăteşte pentru viaţa cea adevărată… Atât le mai spuse bătrânul. Şi, deodată, dispăru din faţa ochilor lor. Cei doi fraţi se frecau la ochi, nevenindu-le să creadă că ceea ce văzuseră era adevărat. Dar, lângă ei, trupul fratelui lor zăcea fără suflare…

Sursa:  http://cristianstavriu.wordpress.com/despre-frati-si-fratietate-pilde/

Reclame

Relatii frante…(III)

Vindecarea unei relatii implica efort impartasit si risc. Trebuie sa crezi ca in final te va ierta si va lasa ofensa in urma.

Vindecarea unei relatii frante este o activitare care implica doua persoane…

Relatii frante…(II)

inima frantaNU are nici un sens sa stai si sa astepti ca vindecarea sa se produca fara ca tu sa faci nimic. Aceasta va face ca procesul acesta si asa de durata sa se lungeasca si mai mult…

Din nou va trimit la Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi unde Bob Gass vrea sa ne ajute sa lega ranile si noi ca si Iisus…

Ioan 3:16 incalzeste inima

citeste pana la capat…!

Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand. Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare.

S-a dus la un politist si l-a intrebat: ‘Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau.’

Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: ‘Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar ‘Ioan 3 cu 16′ si te vor lasa sa intri.’

Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis: ‘Ioan 3 cu 16’. Femeia i-a zis: ‘Intra, fiule.’ L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se:

‘Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat.’ Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat: ‘Iti este foame?’.. El a raspuns: ‘Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare.’ Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit: ‘Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat.’

Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin.. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: ‘Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar..’ Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.
Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: ‘Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala.’

Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta: ‘Intelegi tu ce inseamna ‘Ioan 3 cu 16′?’ l-a intrebat
ea gentil.

El a raspuns: ‘Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc.’ Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Iisus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat inima lui Iisus. Stand acolo, s-a gandit: ‘Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut..’

Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Iisus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Iisus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru.. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Iisus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Iisus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg, dar cu siguranta face ca viata sa merite traita.

Ioan 3:16 ‘Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.’

Daca nu ti-e rusine sa faci asta, te rog sa urmezi instructiunile. Iisus a zis: ‘Pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il va marturisi si Fiul omului inaintea ingerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, va fi lepadat si el inaintea ingerilor lui Dumnezeu.’ Trimite mesajul acesta mai departe doar daca vrei si simti cu adevarat sa faci asta. Il iubesc pe Dumnezeu. El este sursa existentei. El ma tine in functiune in fiecare zi..

Filipeni 4:13 ? ‘Pot totul in Hristos, care ma intareste.’

Daca-L iubesti pe Dumnezeu si nu ti-e rusine de toate
lucrurile minunate ce le-a facut in viata ta, marturiseste aceasta si celor de langa tine…

primit de la Nelu Poenar

Mangaiati-va unii pe altii…

Ma gandesc de ceva zile la o fraza  pe care cu siguranta o cunoasteti: „Omul nascut din femeie are viata scurta, dar plina de necazuri.” sunt cuvinte spuse de Iov.

Ce minunat lucreaza Dumnezeu ca uneori nu ne izbaveste de necazuri, de dureri sau de suferinte. Oare de ce? Pentruca, numai asa putem gusta dulceata mangaierilor Sale divine.

Cineva spunea: „Cine nu a trecut prin necazuri, boale si suferinte? nu e aceasta cararuia pe care o batatoresc fii oamenilor?”

David canta: „Chiar daca ar fi,sa merg prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau caci Tu esti cu mine…” Cand ajungi in valea umbrei mortii , a durerii, a suferintelor nimeni nu te mai poate mangaia, doar Dumnezeu il poate mangaia si iti face sa treaca fara teama pe acolo.

Nu putem uita un lucru important in viata. Avem un Dumnezeu care ne-a promis ca este cu noi. Avem un Iisus care a promis ca nu ne va lasa singuri. Avem un Duh Sfant care me mangaie in toate necazurile noastre. Ce minunat e sa te stii in bratele Tatalui atunci cand urla vrajmasul si vrea sa te inghita!

Apostolul Pavel totusi, face o afirmatie de o insemnatate cruciala pentru fiecare care are nevoie de mangaiere.

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere. Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.”

Pare cumva ciudat felul in care priveste acest aspect Pavel, cum ca Dumnezeu ma lasa in sufar necaz si alte cele pentruca eu sa invat sa ii mangai pe altii. Si chiar asa si este.

Dumnezeu nu face nimici de unul singur. El asteapta sa fac ceva si eu. Dumnezeu este iertator, dar daca eu nu iert pe altii nici El nu ma va mai ierta pe mine. Dumnezeu ma mangaie ca apoi si eu sa mangai pe altii…

Dumnezeu isi implineste fagaduinta de a ne mangaia. Problema e daca eu la randumi sint la fel ca El pentru cei care trec prin diferite stari de necaz sau suferinta. Stiu suntem coplesiti de multe ori de necazul nostru incat sa mai vedem si necazul celuilalt…

Iertarea parintilor abuzivi…

Mai toti ne-am confruntat, abuz parintescdirect sau indirect, mai mult sau mai putin cu asemenea stare. Auzim des, poate chiar zilnic, in presa, la radio sau emisiuni televizate nenumaratele vieti care sunt afectate de abuzul din copilarie (abuz fizic, abuz emotional sau si mai grav abuz sexal)

Ai auzit de…/ un tatic care si-a transat baietelul./ o bunicuta care a fost violata de un tanar./ o fetita care a fost gasita moarta pe cimp./ un copil nou-nascut care a fost injunghiat si aruncat in tomberon./ un scriitor care scria despre copii abuzati,

Multe suflete in zilele noastre se zbat sa gaseasca vindecare pentru trecutul lor dureros. Diferite programe de televiziune prezint persoane care isi descriu istoria dura, in fata unui public care stie sa aplaude, la comanda, dar care raman nepasatori si indiferenti la povestile lor.

Vreau sa va dezvalui povestea cruda a lui Ronald:

” Ronald a crescut la o ferma in Muntii Apalasi din vestul Pensilveniei.un-baietel Familia largita care impartea aceeasi casa numara aproximativ patruzeci de membri care incercau sa-si duca traiul de azi pe maine de pe urma unei bucati de pamant. A trait o copilarie brutala. El povesteste de verisorii lui care au incercat sa se spanzure unul pe altul si o bunica ce tragea cu o pusca cu sare in nepotii neascultatori.

Tatal lui Ronald era un barbatinteligent care in cele din urma si-a luat copiii si s-a mutat de la ferma in Long Island, unde a gasit de lucru. Situatia lui financiara s-a imbunatatit, dar relatiile nu. Sotia l-a parasit, iar el si-a batut copiii in mod sistematic, uneori foarte grav. Lui Ronald ii era incontinuu frica de violenta care-l astepta in fiecare zi cand se intorcea de la scoala.

Apoi tatal lui a fost grav ranit intr-un accident de automobil. I s-a rupt gatul si a ramas paralizat de la gat in jos. Fostul tiran al casei, acum era complet paraplegic, dependent de altii in toate privintele. Ca tanar adult, Ronald ar fi avut toate motivele sa-si abandoneze tatal. De ce l-ar ingriji si de ce ar sta langa omul care i-a ruinat viata?

Cu toate acestea a ramas alaturi de el. Desi ajutorul medical si de invaliditate asigura asistenta medicala, de ani de zile el insusi ingrijeste cu credinciosie de tatal sau: spalat, imbracat, exercitii de recuperare a membrelor inerte care odata l-au batut nemilos, uneori pana la inconstienta.

Deseori il duce afara in scaunul cu rotile si stau de vorba despre bataliile emotionale pe care le-au dus si pe care le mai au de invins.

Demoni ai trecutului il mai vaneaza ocazional pe Ronald, dar el marturiseste ca in cele din urma a gasit pacea care i-a lipsit extrem de mult in copilarie. Mai mult decat orice, slujirea lui plina de dragoste sta marturie a iertarii si vindecarii de care au parte acum atat tatal cat si fiul.”violenta_domestica

Cineva spunea: ‘ Nu conteaza cine suntem sau de unde suntem. Conteaza doar sa putem ierta si sa fim deschisi ca Dumnezeu sa poata lucra in noi.’

Chiar daca nu putem uita, trebuie sa credem ca putem ierta. Adevarata vindecare a abuzului caosta in iertare…

Cum se omoara un ‘Nerv’

Nu m-am gandit nici odata ca o sa scriu despre „nervi”, numai ca zilele astea am fost pus intr-o situatie mai delicata. Eram in fata unui medic care dupa un consult, m-a trimis sa fac o radiografie si apoi mi- spus sec…

„trebuie sa scoatem un nerv, de fapt trei nervi”

Stati linistiti, nu am facut ochii mari, era un lucru normal pentru medicul meu stomatolog, el,  scos mii de nervi. Ar trebui sa fim mai multumitori atunci cand medicul spune: ai cu un nerv mai putin.

M-am asezat ‘comod’ in scaunul ala intins si ‘relaxat’ fiind am inceput sa indur placerea de a mi se frectiona acei nervi. Medicul dupa ce a polizat cu aparatul ala dragut maseaua, a inceput sa frectioneze cu un acusot micut apoi mai mare nervul, si pana la urma nervul a cedat. Doctorul a zis: ‘uite nervul” si spre surprinderea mea, care, ma gande-am ca e imens, imi arata un firisor ca de ata, care dupa parerea lui de medic era nervul maselei mele. Atat e. Si cate dureri ne provoaca…masea2

Eu am depasit recordul, am scapat de trei nervi deodata, in doar doua sedinte. Ce ma bucura asta. Am venit acasa si am spus sotiei: „Draga stii de azi voi fi mai putin nervos…” Da, ce unde. Daca asa am fi si mai buni, si mai calmi sau mai blanzi doar asa, cati dintre noi am sta la coada la medicii dentisti sa ne scoata si mai „un nerv”

Mai toti ne aducem aminte, sau mai bine nu, de prima durere de masea, de primul contact cu medicul care cu masinuta aia draguta iti vajaie in gura pentru a pune o plombita sau pentru a scoate un nerv.

Dar oare cati nervi ar trebiu sa ii supunem noi Domniei lui Hristos, ca astfel sa dovedim ca suntem ceea ce na place sa credem.

Sa ma ajute Domnul sa fiu mai bun, mai bland, mai delicat cu toti nervii dentati in gura…