Limba lingusitoare

Lingusirea este o minciuna invelita int-un ambalaj frumos de cuvine.

„…gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.” Iuda

„Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,” David in Psalmul 12

Lingusirea este o actiune a celor care vor sa capete ceva care nu merita,  care nu este neaparat material, ci doar pentru a fi acceptati sau luati in considerare.

In decursul istoriei vedem cum oameni ca Iosif, Daniel, Estera si altii care au primit de la Dumnezeu rezolvarea problemelor lor specifice, prin imparati, faraoni sau dregatorii din vremea lor, dar fara a folosi catre ei cuvinte inaltatoare, complimente nejustificate si chiat unii nici nu au vorbit deloc inaintea lor.

In Scriptura, Iov, este radical cu sine in ceea ce priveste lingusirea si spune: „Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni; căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu.” Iov Iov nu si-a dat silinta sa aiba cuvinte lingusitoare, ba chiar, el considera ca daca ar ligusi pe cineva Dumnezeu il va ucide – este un pacat de moarte.

Mai mult cuvintele ligusitoare sunt o arma impotriva celor care le folosesc.

Cand ai facut ultima data complimente nesincere lingusind pe cineva? Cum te-ai simtit dupa aceea?

Fereste-ma de cuvinte lingusitoare …

Reclame

Limba care judeca

Este limba pe care o aveau Fariseii si Carturarii. Dar mai intai permiteti-mi sa va spun ceva.

Cu aproape douazeci de ani in urma, am fost la priveghi unde ca si tineri am fost rugati de cei care conduce-au programul sa cantam mai multe cantari, ca apoi sa spuna ceva de genul ” haideti sa incepem programul de priveghere cu cantarea nr x”. Dar pana atunci noi ce am facut, pentru ce am cantat. Slujirea noastra a fos in plus, sau ca si cum nu a fos deloc. Eram foarte revoltat si la finalul programului a protestat intr-un fel anume. Ajuns acasa, am contiunat citirea Scripturii, si ce credeti, unde am ramas dimineata cu cititul? Va spun eu:

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura…” Ev Matei

Am ramas blocat citind de mai multe ori aceste versete, pe care cred ca nu la voi putea uita vreodata. Dumnezeu a vrut sa ma invete lectia aceasta si sa nu mai fiu vreodat persoana care sa judece pe altii. Asa ca de atunci oricand as vrea poate sa judec pe cineva sau ceva imi aduc aminte de acea intamplare. Este inca vie in mintea mea.

Iisus a fost dur cu carcotasii de farisei sau carturari, care erau mereu dispusi sa judece pe oricine. Ei judecau pe ucenici care mancau cu mainile nespalate, judecau pe Iisus ca nu isi cearta ucenicii ca mancau boabe de grau in ziua sabatului sau ca a vindecat-o pe biata femeie garbova in ziua Sabatului.

Carcotasii fac intotdeauna aprecieri critice cu privire la purtarea celorlalti, vaneaza orice eroare, ataca vehement pe oricine calca regulile.

Nu vreau sa ma pierd in detalii ci doar sa sesizez cat de usor picam in capcana Diavolului de ai judeca pe altii in timp ce Iisus spune in Evanghelie ca :

„Voi judecaţi după înfăţişare; Eu (Iisus) nu judec pe nimeni.

Trebuie sa avem grija ce vorbim despre altii. Iisus nu judeca pe nimeni. Dumnezeu nu judeca pe nimeni ci judecata a dat-o Fiului. Nu cumva are dreptate apostolul Pavel sa ne  zica : „Şi crezi tu, omule, care judeci …, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?”

Sunt oameni care judeca pe altii doar pe baza unor zvonuri, care s-ar putea sa nu fie nici macar putin real.

Cand Iisus a judecat comportamentul oamenilor, El s-a bazat pe standardul lui Dumnezeu.

Roaga-te pentru cei care stii ca nu au un comportament dupa standardul lui Dumnezeu si aceasta te va face sa nu ii poti judeca. Cum poti sa judeci pe cineva pentru care te rogi sa fie cum vrea Domnul?

Fa un principiu in viata si „Nu judeca pe nimeni!” Lasa judecata in mana Domnului.

Limba auto-depreciativa – limba lui Moise

Nu puteam sa spun doar despre limba laudaroasa pentru ca multi dintre noi folosim cuvinte care minimizeaza valoarea pe care o avem. Comparativ cu cea laudaroasa care isi permite sa se prea laude cu sine aceasta spune ca nu este nimic sau nu poate face nimic. Satan va face sa crezi ori ca esti buricul pamantului si fara tine nimic nu se poate face, ori, te face sa crezi ca esti un nimeni si ca fata tine lucrurile se intampla ca si cum ai fi acolo.

Ma gandesc la Moise atunci cand sta de vorba cu Domnul in pustie in fata rugului aprins. El incearca sa se justifice in fata Creatorului sau, ba ca este prea mic, ba ca este cu limba incurcata, ba ca nu il va crede poporul…

„Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om ori vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.”

Auto deprecierea trece adesea ca smerenie, in realitate insa este o smerenie falsa. Devenim de multe ori prea modesti si uitam ca tot ce facem este puterea lui Hristos care ne intareste.

Am auzit adesea expresii facute de persoane care nu sunt multumite de sine spunand ceva de genul ca : ori sunt prea „umflati” ca au cateva kg in plus, ori ca sunt „urati” datorita ca au ceva cosuri pe fata, ori ca sunt „ratati” datorita faptului ca nu le-a iesit ceva asa cum si-au dorit.

Auta depreciere nu este un lucru placut lui Dumnezeu. David intr-un Psalm zice: „m-ai creat o faptura atat de minunata…”

„Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”

Trebuie sa ne impotrivim acestui duh de auto-depreciere. NU putem face nimic fara Dumnezeu, dar nici nu putem sa ignoram ceea ce ne trimite El sa facem crezand ca suntem neinsemnati. El ne va da tot ceea ce vom avea nevoie cum a facut si cu Moise.

Doamne fereste-ma sa am o limba cu smerenie falsa!

Limba laudaroasa – Regele Nebucadnetar

„Aminteste-ti ca laudele sunt ca parfumul. Daca il bei te va ucide!” Deborah Smith Pegues

Lauda de sine sugereaza ca ceea ce ai si de care te bucuri este rezultatul propriei tale eforturi. Poate ai uitat ca tot ce ai vine de la Dumnezeu!

Am luat exemplul Regelui Nebucadnetar care a cazut in aceasta capcana. Scriptura zice ca pe cand se plimba pe acoperisul palatului sau din Babilon, avea o discutie cu sine insusi, sa vedem ce zice:

„Impăratul a luat cuvântul, şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?”

Dumnezeu insa a intrerupt aceasta conversatie si momentul de inganfare a lui Nebucadnetar, anuntandu-l ca incepand chiar din momentul acela isi va pierde imparatia, si-a pierdut ratiunea si demnitatea. Imediat dupa aceasta Scriptura zice ca a fost izgonit din palat si dintre oameni. Parul i-a crescut asemeni penelor de vultur, unghiile ca la pasari, si-a pierdut si ratiunea.

Atunci cand a recunoscut pe Dumnezeu ca stapan peste toate lucrurile si peste el, Dumnezeu  i-a redat sanatatea mintala si i-a restituit imparatia. Sa vedem ce zice el mai apoi:

„După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.

Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”

Nebucadnetar a invatat pe pielea lui ce inseamna sa se inganfe si sa uite de Dumnezeu care da la fiecare tot ce are nevoie pentru a putea gandi, munci, face lucrurile pe care doresti sa le faci.

De multe ori ma gandesc la acest pasaj din Scriptura spus de apostolul Pavel corintenilor:

„Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?”

Oricare ar fi abilitatile si talentele cu care te-a inzestrat Dumnezeu, le-ai primit, nu sunt o creatie sau inventie a ta. Dumnezeu ne-a inzestrat ca sa-L glorificam pe El.

Nu te lasa ametit de aprecierile celor din jur daca popularitatea ta creste. Intr-o clipa o poti pierde.

Doamne fereste limba mea de mandrie.

Cei 10 „Daca”

  1. Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l cand este nevoie.
  2. Daca poti sa faci pe cineva fericit, nu sta pe ganduri.
  3. Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se intoarca.
  4. Daca  primesti  ceva,  da  mai  departe.
  5. Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o in asa fel incat sa nu o recepteze ca pe un refuz.
  6. Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge.
  7. Daca poti, fii hotarat in ceea ce spui si ceea ce faci.
  8. Daca  devii  celebru,  ramai  modest.
  9. Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii.
  10. Daca faci o observatie, nu jigni.

(Chris Simion)

 

Limba mincinoasa – limba lui Ghehazi

Toata viata invatam, de la scoala duminicala, in familie, in biserica, faptul ca Dumnezeu nu suporta minciuna. Chiar mai mult tatal minciunii este chiar Diavolul. Dar noi, crestinii din secolul acesta nu prea avem mare problema cu minciuna.

Este o istorie tare interesanta. De multe ori m-am intrebat de ce istoria aceasta este relatata in Scriptura. Vrea sa ne relateze minunea vindecarii sau minunea imbolnavirii? Mai degrab cred ca Dumnezeu a vrut sa ne invete „minunea imbolnavirii”

Eu vad aici un om care stie sa minta si profita de situatie, „cred ca a meritat”,  a primit dublu decat si-a dorit. Ghehazi cauta cuvinte speciale, minte ca au venit doi tineri din fii proorocilor, si apoi ca ei au venit fara haine sau cu imbracamintea rupta, apoi au nevoie ei de argint.

La o privire atenta vedem ca totul e ciudat in cererea lui, numai ca Naaman bucuros ca este vindecat da dublu argint. Tare si-ar fi dorit Ghehazi sa poata duce singur ceea ce a capatat, dar Naaman ii da si doi oameni.

Inca o minciuna, ia uite ce raspunde el sefului sau Elisei: „Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” Eu vad aici inca o minciuna. Sefu nu am fost nicaieri, stii aici eram prin casa…

Cand ma uit la Ghehazi vad cum el apeleaza la trei dintre cele patru elemente ale minciunii si anume:

  1. Inselaciune. Ghehazi in ambele situatii apeleaza la inselaciune in cuvine. Mai intai Ghehazi a inselat pentru un castig material, care nici macar nu ii apartinea, pentru avantaje materiale. Mai este o latura in care intervine inselatoria si anume, pentru a ascunde anumite fapte pe care nu am vrea sa le afle altii, asa cum a facut Ghehazi, „nu am fost nicaieri”. Inselaciunea are consecinte tragice. Daca privim la Ghehazi, acesta a fost lepros toata viata si mai mult decat atat si familia lui. Nu cumva este prea dur Elisei aici, Ghehazi a gresit de ce au fost loviti cu lepra si copii lui si sotia lui, toti ali lui? Deoarece, cred eu inselaciunea se raspandesteca lepra si daca el este inselator si toti ai lui vor face la fel. Cei drept este tragic.
  2. Jumatate de adevar, sau parte adevar – parte neadevar.  Poate ca Ghehazi avea dreptate dreptate ca au venit ceva musafiri la Elisei, numai ca nu Elisei l-a trimis sa ceara, si poate ca nu ar fi avut nevoie de argint. Apoi cand s-a intors cred ca raspunsul dat lui Elisei este in parte adevarat, el era prin casa, a lipsit doar putin, cat sa aduca darurile. Ce ziceti? Ghehazi a mintit. Tot adevarul din cuvintele sale a fost manjit de minciuna si inselatoria din inima lui.
  3. Exagerarea. Este un al aspect pe care il gasim la Ghehazi. Pentru mai multa siguranta exagereaza doar putin spunand ca a fost trimis chiar de Elisei. La intrebarea lui Elisei, Ghehazi raspunde exagerand: ” robul tau nu a fost nicaieri”
  4. Lingusirea este un alt aspect al minciunii.

Mi se pare interesant ca acestea se leaga bine atunci cand avem vorbe mincinoase.Numai ca atunci cand ne gandim la adevar, terbuie sa luam in calcul numai adevarul intreg. De fapt integritate deriva din cuvantul intreg, in matematica un numar interg este opusul celui fractionar.

Dumnezeu a pecetluit soarta celor mincinosi cand citim in Scriptura, in cartea Apocalipsei: „Dar cât despre fricoşi, …  şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”   Moartea este despartire, iar moartea a doua este despartire vesnica de Dumnezeu.

Doamne te rog  „gura mea vesteste adevarul si buzele mele urasc minciuna”! Amin

Limba – un madular mic

„Toţi greşim în multe feluri.

Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.

De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.

Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc, şi au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar limba nici un om n-o poate îmblânzi.
Limba este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul!
Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?
Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!
Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.); drăcească.
Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” Ap. Iacov
Daca nu ati recunoscut textul, il gasiti in Scriptura.