Dragostea este implinirea Legii – Maratonul iubirii

Sa nu datorati nimanui nimic, decat sa va iubiti unii pe altii: caci cine iubeste pe altii a implinit Legea.

De fapt: „Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nicio marturisire mincinoasa, sa nu poftesti” si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”

Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea deci este implinirea Legii.

Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.

Apostolul Pavel, Romani

Reclame

O noua porunca!!! – Maratonul iubirii (7)

Copilasilor, mai sunt putin cu voi. Ma veti cauta, si, cum am spus iudeilor ca unde Ma duc Eu, ei nu pot veni, tot asa va spun si voua acum.

Va dau o porunca noua:

sa va iubiti unii pe altii;

cum v-am iubit Eu,

asa sa va iubiti si voi unii pe altii.

Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.”

Imparatul Iisus Hristos

Porunca e veche – maratonul iubirii

„Cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.

Preaiubitilor,

nu va scriu o porunca noua,ci

o porunca veche pe care ati avut-o de la inceput.

Porunca aceasta veche este Cuvantul pe care l-ati auzit.

Totusi va scriu o porunca noua, lucru care este adevarat atat cu privire la El, cat si cu privire la voi; caci intunericul se imprastie, si lumina adevarata si rasare chiar.

Cine zice ca este in lumina, si uraste pe fratele sau, este inca in intuneric pana acum.

Cine iubeste pe fratele sau ramane in lumina, si in el nu este niciun prilej de poticnire.

Dar cine uraste pe fratele sau este in intuneric, umbla in intuneric, si nu stie incotro merge, pentru ca intunericul i-a orbit ochii.”

Porunca iubirii – Maratonul iubirii (6)

„Si acum, te rog, …, nu ca si cum ti-as scrie o porunca noua, ci cea pe care am avut-o de la inceput:

sa ne iubim unii pe altii!

Si dragostea sta in vietuirea dupa poruncile Lui.

Aceasta este porunca in care trebuie sa umblati, dupa cum ati auzit de la inceput.”

Apostolul Ioan

Maratonul iubirii – cea mai mare porunca din Lege

Cand au auzit fariseii ca Isus a astupat gura saducheilor, s-au strans la un loc. Si unul din ei, un invatator al Legii, ca sa-L ispiteasca, I-a pus intrebarea urmatoare: „Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?”

Isus i-a raspuns:

  • „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.”

Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este:

  • Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”

In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii.”

Fiti sinceri nu ca fariseii si carturarii

Unul din exemplele date de Iisus, referitor la comportamentul imoral si la aplicarea gresita a Scripturii de catre farisei si carturari, este legat de pornca lui Dumnezeu de a spune adevarul.

Fariseii si carturarii au descoperit o cale foarte creativa de a minti. Ei nu se considerau obligati sa isi indeplineasca promisiunea daca jurau pe Templu pe Altar sau pe Cer, totusi daca jurau pe aurul din templu sau pe jertfa de pe altar, sau pe Dumnezeu care este in ceruri, atunci promisiunea era de dus la indeplinire.

Dumnezeu a intentionat ca oamenii sa spuna adevarul intotdeauna, nefiind nevoie sa faca juramant, pentru confirmare. Oamenii care simt nevoia sa jure pe ceva sau cineva pentru a fi credibili in ochii celorlalti, admit ca de obicei mint, si doar cand jura spun adevarul. Dar oamenii care spun intotdeauna adevarul nu simt aceasta nevoie, sa jure.

Biserica din zilele noastre este plina de mincinosi, mari sau mici. Crestinul trebuie sa se ofere pe sine ca un exemplu de corectitudine si ii stimuleaza si pe altii sa spuna adevarul intotdeauna.

Imi aduc aminte de spusele lui Ioan in cartea sa Apocalipsa : „Dar cat despre … mincinosi, partea lor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa…” Apoc 21:8

Cine esti tu, ca sa judeci sluga altuia?…

Ei sunt gata să-şi susţină afirmaţiile cu fapte, numai că şi acestea sunt tot atât de obscure şi de îndoielnice ca şi obscurul, suspectul şi vicleanul lor suflet, care, cu o „pată” a altuia, păcat sau slăbiciune, vor să-şi asigure o falsă justificare propriilor lor fapte reprobabile.

Prin acestea însă nu se pot scuza nicicum, ci dim­potrivă, îşi aduc o şi mai mare osândă, fiindcă „văd paiul din ochiul fratelui” şi îl judecă, dar „bârna din ochiul lor – da, o ditamai bârnă – nu o iau în seamă” (cf. Matei 7, 3).

Frate! „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere să-l facă, să stea” (Romani 14, 4)”.

Adesea auzim în jurul nostru oameni care caută tot timpul pricină celorlalți, trăim un veac al criticismului, un veac în care vedem orice și oriunde la cei de lângă noi dar la noi înșine nu ne uităm niciodată cu același zel. Judecarea preoților este o modă, a devenit o patimă a lumii moderne, manipulată cu multă dibăcie de cei ce vor să distrugă cu desăvârșire factorii moralizatori ai societății și încercând prin aceasta subjugarea omului sub povața diavolului. Celui judecat i se face un bine însă cel ce judecă și hulește și împrăștie venin în toate părțile, va avea mult de suferit în viață.

Sfantul Ioan de Kronstadt “Viata mea in Hristos”

Continua sa citesti aici – la sursa …