Egoismul ucide, Iubirea da viara

Mi-a placut acest articol postat de Cristian si l-am (furat – dupa unii) postat si eu.

Au fost odată, într-un sat, trei fraţi gemeni. Semănau foarte mult, atât de mult încât ţi se părea că vezi unul şi acelaşi om, de trei ori, dar în trei situaţii diferite. Unul, cel mai mare, era foarte egoist şi zgârcit. Tot timpul era nemulţumit cu ceea ce are, şi faţa sa era posomorâtă.

Nici când ieşea de la biserică faţa sa nu era senină. Al doilea era un om obişnuit, când vesel, când trist. Când era trist, era leit fratele cel mare. Când era vesel, era leit fratele cel mic.

Despre acesta din urmă, ce să spunem… Parcă trăia pe altă lume. Bucuria care i se citea pe faţă era molipsitoare. Era cel mai credincios dintre fraţi. Chiar dacă fraţii mai mari nu erau mult mai mari decât el, între el şi fratele cel mare părea o diferenţă de câţiva ani. Şi nu la trupuri, că erau aproape la fel de bine dezvoltaţi. Doar la chip…

Ce să mai spunem despre fratele mic? Chiar şi atunci când părinţii lor au murit, răpuşi de o boală necruţătoare, fratele mic a ştiut să îi îndemne pe ceilalţi să îşi pună nădejdea în Dumnezeu. Şi, cu muncă, cu răbdare, au ştiut să o scoată la capăt. Au crescut, s-au căsătorit cu fete harnice şi frumoase, au avut copii… Au mai trecut mulţi ani, copiii au crescut mari şi gemenii noştri au ajuns bunici.

Într-un an, când fraţii îşi sărbătoreau ziua de naştere, şi toată familia era laolaltă, cu mulţimea de copii şi nepoţi, a apărut un bătrân cu o faţă senină, cu părul lung şi alb. A spus că are daruri pentru toţi. Şi a cerut să stea de vorbă doar cu sărbătoriţii…

– Spuneţi-mi, vă rog, cât de mult îi iubiţi pe cei din familia voastră, pe copii şi nepoţi? Eu pot să vă ajut să le faceţi un cadou, să le dăruiţi o parte din viaţa voastră. Fraţii mai mari se uitau, miraţi, spre cel mai mic. Aveau încredere în el şi se gândeau că el îşi va da seama dacă musafirul nepoftit era mincinos sau nu. Dar fratele cel mic nu dădea nici cel mai mic semn de neîncredere… Era vesel ca de obicei. Zise:

– Ăsta da cadou, să poţi să primeşti puterea de a da o parte din tine altora… Cel mare nu părea prea încântat:

– Ce să dau? O parte din viaţa mea? Şi de ce să dau? Că, dacă dau, mor mai repede, nu? Eu nu dau nimic. Cât mai am de trăit, să trăiesc. Bătrâneţea e grea, dar mai bine bătrân decât mort…

– Eu aş da un an, zise fratele mijlociu. Dar să fiu sigur că ajunge la copii şi nepoţi.

– Aş da şi eu un an, nu zic nu, zise fratele cel mare. Dar să ştie toţi ce cadou le-am făcut. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine… Cât ar reveni fiecăruia? O lună, două, câteva zile? Mai bine le ţin pentru mine. Fratele cel mic deveni din ce în ce mai serios. Ceilalţi nu îl mai văzuseră niciodată aşa. Îl întrebă pe musafir:

– Şi chiar putem face celorlalţi cadou o parte din viaţa noastră? Atunci, eu, eu sunt gata să mor chiar acum. Am avut o viaţă frumoasă şi fericită. Şi ce bucurie mai mare ar fi decât să dau o parte din mine celorlalţi? Nu vreau să mă laud cu cadoul pe care l-aş face, dar cred că orice copil şi nepot ar înţelege măreţia darului meu. Eu, eu sunt aproape gata de moarte… Mai vreau să mă spovedesc, să mă împărtăşesc mâine dimineaţă şi gata… Dacă aş şti că mai am de trăit zece ani, pe toţi i-aş da, fără să şovăi… Musafirul le spuse:

– Lucrurile stau altfel… În aceeaşi zi aţi venit pe lume, şi părinţii voştri, înainte de a muri, s-au rugat să părăsiţi această lume împreună. Dar, precum se vede, nu sunteţi toţi la fel de pregătiţi pentru moarte. Deşi sunteţi bătrâni şi timp să vă pregătiţi aţi avut… În timp ce musafirul vorbea, fratele cel mare se aşezase pe un scaun şi începu să respire din ce în ce mai greu.

– Cel mai mic ar fi dat şi zece ani de viaţă celorlalţi. O viaţă întreagă a trăit pentru ei, aşa a rămas şi la bătrâneţe. Zece ani de viaţă o să mai trăiască. Dar bătrâneţea nu îi va fi grea, nu va fi o povară pentru ceilalţi, ci o bucurie… Tu, mijlociule, un an o să mai trăieşti de acum înainte.

– Doar un an? – întrebă mijlociul, nemulţumit.

– Da, un an. Bucură-te şi de acesta, zise musafirul. Vezi, fratele cel mare nu a avut parte nici de atât… Fraţii şi-au întors privirile spre acesta. Şi au văzut că închisese ochii, pentru totdeauna. Avusese totuşi parte de o moarte liniştită…

– Preţuiţi bine timpul care v-a rămas, zise bătrânul celor doi. Şi nu uitaţi cât de mare e puterea iubirii pentru ceilalţi. Ea, doar ea vă mai ţine în viaţă. Pentru această iubire v-a mai lăsat Dumnezeu să trăiţi, ca să îi puteţi ajuta şi pe alţii prin această iubire. Care vă pregăteşte pentru viaţa cea adevărată… Atât le mai spuse bătrânul. Şi, deodată, dispăru din faţa ochilor lor. Cei doi fraţi se frecau la ochi, nevenindu-le să creadă că ceea ce văzuseră era adevărat. Dar, lângă ei, trupul fratelui lor zăcea fără suflare…

Sursa:  http://cristianstavriu.wordpress.com/despre-frati-si-fratietate-pilde/

Reclame

Rugaciunea unui parinte

In vremurile de demult, Ana se prezinta in fata mai marelui Eli spunand:

„Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.” 1Samuel 1

Parintilor, Iata o rugaciune pe care sa o spunem noi, mame si tati:

„Doamne, ajuta-ma sa le ofer copiilor mei ce este mai bun; nu lucruri, ci ce este mai bun din mine, pretuindu-i in zilele bune si in zilele rele, atat ale lor cat si ale mele. Invata-ma sa-i accept pentru ceea ce sunt ei, nu doar pentru ceea ce fac; sa ascult ceea ce spun, si ei sa ma asculte pe mine; sa-i incurajez in atingerea obiectelor lor, nu ale mele. Ajuta-ma sa le ofer un camin unde respectul si integritatea sunt pietre de temelie si unde exista suficienta fericire pentru a ridica acoperisul. Fa sa le inspir curajul de a fi sinceri cu ei insisi; independenta de a-si purta singuri de grija si credinta de a se baza pe Tine. Ajuta-ma sa-i disciplinez fara sa-i injosesc, sa le cer o purtare buna, fara sa uit de purtarea mea si ajuta-i sa stie ca au parte de dragoste nelimitata indiferent de ceea ce fac. Ajuta-ma sa-i hranesc bine, sa-i imbraccum se cuvine si sa am suficient pentru a le da bani de buzunar –  nu pentru munca pe care o fac ei, ci pentru placerea pe care o aduc. Ajuta-ma sa fim moderati in toate aceste privinte, asa incat bucuria de a primi sa ii ajute sa descopere bucuria de a darui. Vegheaza ca responsabilitatile lor sa fie reale, dar sa nu fie o povara pentru ei, asteptarile mele sa fie inalte, dar nu coplesitoare si ca lauda sa fie chibzuita si adusa cand trebuie. Ajuta-ma sa-i invat ca excelenta este cea mai buna rasplata a muncii. Iar cand vine vremea ajuta-ma sa ma bucur de fiecare realizare, oricat de mica, fara sa ma prefac nici macar o data ca as avea vreun merit; copii mei sunt ei insisi slava mea. Mai presus de toate, ajuta-ma sa-i inradacinez bine in adevarul Tau, incat sa-i pot lasa sa plece. In Numele Lui Isus, amin!” citat din  Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi

Abuzul in familie

Leonard Doroftei îl provoacă la luptă pe cel mai laș adversar al său: bărbatul care își abuzează nevasta. Mesajul pe care i-l adresează pugilistul este „găsește-ți un adversar pe măsura ta!”

Pe fondul violentei in familie imi place atitudinea lui Doroftei care ne invita sa cautam „partener pe masura” ta. sigur in familia ta nu vei gasi asemenea partener; nici sotia ta, nici baiatul tau, nici fata ta, nu sunt pe masura ta.

Alege un partener pe masura!  pentru a citi mai multe clic aici, pe Semnele Timpului

Familia – modelul relatiilor

„Nici o partasie nu poate fi atat de calda ca partasia crestina si nici un adapost nu poate fi la fel de confortabil ca un camin in care relatiile sunt asa cum trebuie. Este important deci sa privim cu atentie la amandoua aceste familii.” John White

Ca si crestin, sunt o persoana cu doua familii: una cereasca si alta pamanteasca.  Ca sa intelegem mai bine relatiile din familia cereasca Ap. Pavel ne duce in familia pamanteasca, familie in care trebuie sa domneasca armonia imbinata cu supunerea si iubirea, respectul pe care il acordam unii altora.

Ceea ce imi place mie in Scripturi esste ca, daca te uiti atent la felul cum lucreaza Dumnezeu,El nu trece peste „legile normale” daca imi permiteti sa zis asa, adica nu trece peste regulile firesti, normale, ci le imbina in asa maniera incat noi cei care le cunoastem sa putem intelege tot mai bine cine este si cum lucreaza El. As putea sa dau aici foarte multe exemple din Scripturi, in care Dumnezeu asa a pregatit totul pentru ca planul sau sa fie implinit pe linie normala.

Venirea Domnului Iisus in lume a fost una cat se poate de normala. S-a nascut prin fecioara Maria ca urmas la tron pe scaunul de domnie al lui David. Iisus s-a nascut Imparat, nu doar ca asta o spune Scriptura si noi o credem ci pentru ca El, Iisus S-a nascut pe linie domneasca, imparateasca.

Teoriile cu privire la felul cum functioneaza familiile sunt diferite, dar exista o parere aproape unanuma ca trebuie sa facem totul ca ele sa functioneze, prin orice mijloace posibile.

Familia este initiativa lui Dumnezeu, divortul e initiativa Diavolului. Fanilie este creata pentru a crea confort si siguranta celor care sunt in ea. Trist este ca astazi nu mai tinem la valorile familiei pe care Dumnezeu a creat-o, ci mai degrab ne intrecem in filosofii care desbina familia in loc sa o uneasca.

Fiecare membru in familie traieste pentru celalalt. Sumntem creati de asa fel incat nu putem trai singuri si sa fim impliniti. Asa este si in familia cereasca.

‘Intențiile lui Dumnezeu pentru fiecare bărbat!’

Scopul fiecărui bărbat, visul fiecărei femei, speranța fiecărui copil…
Intențiile lui Dumnezeu pentru fiecare bărbat

Într-o lume contaminată tot mai mult de flagelul reducerii bărbatului la nimic mai mult decît o bucată de cîrpă bleagă, pusă la birou ori printre niște vitrine să muncească, unde scopul său a fost redus la nimic mai mult decît cele 8 ore de stat la lucru, la o carieră sau un renume în societate, se pare că fiecare băiat din această lume trebuie să se întrebe „Ce înseamnă să fiu bărbat? Ce face un bărbat? Cine este un bărbat? Care este scopul unui bărbat, care este viziunea lui? Cine a intenționat Dumnezeu să fiu?”

Citește în continuare

Relatii frante…(II)

inima frantaNU are nici un sens sa stai si sa astepti ca vindecarea sa se produca fara ca tu sa faci nimic. Aceasta va face ca procesul acesta si asa de durata sa se lungeasca si mai mult…

Din nou va trimit la Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi unde Bob Gass vrea sa ne ajute sa lega ranile si noi ca si Iisus…