Pasul Iertarii

Henri J.M.Nouwen spunea:

„Traim un sentiment eliberator cand devenim constienti ca nu trebuie sa fim victime ale trecutului nostru si ca putem invata cai de a-i raspunde. Dar dincolo de aceasta reunoastere mai exista un pas… Este pasul iertarii. Iertarea este exersarea dragostei de catre oamenii care iubesc cu zgarcenie. Ea ne elibereaza fara a ne cere nimic in schimb.”

Cat de minunat este sa invatam sa iertam. Tot mai multi astazi traiesc resentimentele unor trairi din trecut, trairi in care nu au avut puterea de a ierta si aceasta ne aduce numta durere, amaraciune si unora le „ajunge pana la gat” cum zicem noi…

Atunci cand vrem sa vedem care e masura dragostei noastre fata de Dumnezeu, ne uitam la dragostea pe care o oferim noi celor de langa noi. Iar atunci cand vrem sa stm cat suntem noi iertati de Dumnezeu prin Iisus Hristos ne uitam la felul in care oferim noi iertarea celor care ne-au gresit.

„Intr-o bisericauta de la tara, prezbiterul a rugat doua surori care se certasera in sat sa ramana la urma ca sa stea putin de vorba. Omul era mai in varsta si ajunsese sa fie respectat de toata comunitatea. El si-a dat seama ca este afectat nu numai prestigiul celor doua femei, ci si imaginea „pocaitilor” in ochii satenilor si o sata cu ea simpatia sau antipatia lor fata de Evanghelie. Dupa ce a staruit de ele in fel si chip ca sa se impace si sa stearga rusinea, mosul, vazand ca nu mai ajunge la nici un fel de rezultat, le-a spus suspinand:

„No, voi va puteti duce acasa, ca acum eu am sa stau aici in genunchi pana ce Domnul va va muia inimile.”

Pe cand vorbea, el s-a plecat in genunchi si pe obrazi au inceput sa-i curga la vale doua lacrimi mari. Rusinate, femeile s-au repezit sa-l ridice de jos spunand: ” Nu, bade Ioane, nu fa una ca asta. Dumneatale nu ai nici o vina”.

Mosul nu s-a lasat insa ridicat de jos si le-a spus bland:” D’apoi Iisus a stat pe cruce pentru voi si voi tot nu vreti sa-i faceti vrerea. Ce va mai inmilati acum de mine. Si El a suferit fara sa fie vinovat. A murit in locul vostru ca sa va ierte si amu voi nu puteti sa va iertati una pe cealalta.”…” din Grija de Frati, de Simon Schrock.

Unde mai sunt astazi acesti oameni care sa fie dispusi sa stea in genunchi pana cand Domnul va inmuia inima unuia si a celulialt, pana se vor impaca?

Esti tu dispus astazi sa iti faci timp, macar pentru o rugaciune, pentru cineva care stii ca este in vrajmasie cu altul? Si asa poate o situatie va fi rezolvata in biserica sau in societate, si vor fi inca doua inimi pline de pace…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s