„… o lege a slobozeniei…”

Ce să faci cu legea slobozeniei (Iacov 1 :21-25). În aceste cinci versete termenul Cuvînt apare de trei ori şi este sinonim cu „legea slobozeniei” (sau „legea libertăţii”) (v.25). Iacov vorbeşte mereu, mereu despre auzirea şi despre ÎmPlinirea Cuvîntului, despre ascultători şi despre Împlinitori. en mod simplu de a rezuma învăţăturile sale este să spunem că aici Iacov îi instruieşte pe cititorii săi (1) să primească cuvîntul, (2) să îl asculte, şi (3) să îl împlinească, sau să asculte de poruncile lui.

Cuvîntul este un termen cheie în Noul Testament. Isus l-a folosit cînd a vorbit despre sămînţa care, atunci cînd prinde rădăcină, reprezintă regenerarea sau naşterea din nou. Este folosit cînd se vorbeşte despre învăţătură sau despre mesaj; are acelaşi înţeles ca şi Evanghelia însăşi, şi în înţelesul suprem, Cuvîntul este Domnul Isus Cristos. Aici, Iacov pare să-I folosească pentru a desemna mesajul creştin; bine este să îl considerăm ca fiind Sfînta Scriptură şi mesajele care decurg din acel Cuvînt prin puterea Duhului.

În versetul 21, Iacov arată că trebuie să fie făcută o pregătire în inimile noastre pentru a primi cuvîntul sădit. „Lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate,” porunceşte el. Răutate este cuvîntul asociat în vechime cu păcatele care îşi au rădăcina în mînie. Astfel, este justificată folosirea expresiei de aceea la începutul versetului. Un spirit mînios şi dur nu este un teren pregătit pentru primirea Cuvîntului. Noi trebuie să facem următoarele lucruri cu Cuvîntul:

(1) Să „primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele”, nu înseamnă să fiţi mîntuiţi. Din felul în care li se adresează Iacov fraţilor, înţelegem că ei primiseră deja Cuvântul sădit. Accentul este pus pe atitudine. După cum am venit la Cristos umili ca nişte copilaşi, spune Iacov, să menţinem acea atitudine de blândeţe şi să continuăm să lăsăm Cuvântul „să locuiască din belşug” în noi (CoI.3: 16). Această expresie unică, „Cuvântul sădit”, nu apare nicăieri în altă parte în Noul Testament şi a fost întîlnit numai în cărţile înţelepciunii.

(2) „Încetaţi să fiţi doar ascultători” . Accentul este pus pe primire şi pe împlinire; dar pentru a face, trebuie să asculţi. Isus a punctat în repetate rânduri învăţăturile Sale cu cuvintele: „Cine are urechi de auzit, să audă”. Dar chiar şi în primul veac, creştinii trebuiau să fie avertizaţi împotriva ideii că simpla ascultare era o virtute. Acesta este unul dintre cele două locuri din textul nostru în care Iacov avertizează cu privire la pericolul autoînşelării. Celălalt (v.26) se referă la făţărnicia în vorbire.

(3) Fă ceea ce spune. Pentru Iacov, virtute este să „fiţi împlinitori ai Cuvântului” (v.22). Un ascultător, spune Iacov, este ca şi cineva care aruncă o privire la chipul său într-o oglindă de metal lustruit, cum erau în zilele acelea, dar pentru că nu s-a uitat cu atenţie, el pleacă şi uită îndată cum arăta. Dar împlinitorul „îşi va adînci privirile în legea desăvârşită, care dă libertate”. EI nu aruncă doar o privire în trecere. Cuvintele din original înseamnă că „el se apleacă asupra oglinzii ca să se uite, şi ideea comunicată este cea de ardoare şi de concentrare. Şi aceasta trebuie să continue. Noi trebuie să „ne facem un obicei din aceasta”. (Vezi Ioan 8:31, 32.)

Cuvântul este numit „Legea desăvîrşită … Legea slobozeniei”, şi mplinitorului i se promite că va fi ,,fericit în lucrarea lui”.

Sursa: Studii Biblice pentru scoala Dunimicala 4.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s