zilele din ur(m)a…

Am cerut permisiune pentru ca acest text sa fie pe blogul meu. Mi-a placut mult si cred ca traim din plin aceste zile din „ura”  scuzati urma…

„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, …..neiubitori de bine.” II Timotei 3:1,2,

“Şi din pricina fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” Matei 24:12

Oare nu se vede cu ochiul liber că trăim zilele din urmă? Pe zi ce trece simţim tot mai multă ură din partea celor din jurul nostru. Ştirile sunt pline de evenimente dramatice, tragice care se leagă de relaţiile cu cei din jurul nostru: un tânăr şi-a ucis mama, copii maltrataţi, abuzaţi, crime, bestialitate… lumea e plină de fapte urâte izvorâte din resentimente, ură, răutate, egoism, lipsă de iertare.

Dar oare ce este cel mai dureros? Nu atunci când vedem tot mai multe biserici goale sau multe dintre ele fără viaţă? Oare cum de am ajuns să venim la biserică doar din obişnuinţă sau să preferăm alte activităţi în locul părtăşiei cu fraţii? Cum de dragostea noastră nu mai este ca la început (Apoc.2:4), unde este pasiune noastră pentru Hristos şi ascultarea noastră faţă de El în ce priveşte relaţiile cu FRAŢII?

Mă întristez foarte mult când aud că unele biserici sunt în conflict, altele au ajuns ca să-şi rezolve problemele pe calea tribunalului. Oare noi, creştinii, nu ar trebui să ne lăsăm influenţaţi de Duhul Sfânt şi El să ne dea înţelepciunea necesară în relaţii? Mă întreb dacă în starea de faţă suntem pregătiţi de a intra în Împărăţia Lui…

Dumnezeu doreşte ca noi să trăim în unitate, în dragoste, în iertare, în relaţii bune unii cu alţii.

Vreau să te întreb ceva: ai momente în care ţi-e greu să iubeşti pe cineva din biserică, nu vrei să ierţi, nu vrei să laşi altora întâietatea? Dacă da, înseamnă că eşti un creştin normal, şi Biblia are ceva să-ţi spună. Toţi suntem ispitiţi să facem răul, toţi suntem în prezenţa păcatului. Diavolul nu doarme, abia aşteaptă să ne risipească, să ne ridice unul împotriva altuia. De ce? Pentru că noi creştinii suntem puternici doar împreună, după cum spunea cineva: noi, creştinii suntem ca nişte fulgi de nea, firavi. Dar împreună putem opri circulaţia. Dumnezeu ne-a creat aşa… să avem nevoie unii de alţii. Şi diavolul ştie că singuri suntem slabi. Ştie că nu stă în natura noastră să fim iubitori. Şi abia aşteaptă să ne vadă împotriva fraţilor noştri.

Bine, bine, putem spune. Dar ce anume trebuie să facem pentru a ne păstra dragostea, pentru că singuri nu putem iubi. Un prim pas ar fi să ne lăsăm în Mâna Domnului, să-L lăsăm pe El să domnească în viaţa noastră şi să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne călăuzească. E puţin cam general. De aceea aş vrea să mă axez pe 2 lucruri:

  1. putem iubi pe fraţi doar dacă rămân în El (având o relaţie strânsă /intimă cu Hristos)
  2. uitându-ne la exemplul Lui de dragoste (I Ioan 4: 9-10).

Cum putem fi mărturii în lume? Iubind pe fraţi: “Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.” I Ioan 3:10.

Aş vrea să vă invit să citiţi Epistolele lui Ioan, pentru că sunt surse extraordinare care ne învaţă ce este dragostea lui Dumnezeu şi cum cere Dumnezeu să ne iubim unii pe alţii.

Dragostea de fraţi nu este o opţiune dacă vrem să intrăm în Împărăţia Sa. “Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu pe care nu-L vede?” Psiholog  Ligia Apăscăriţei

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s