"Iubesc Legea Ta, toată ziua ma gândesc la ea…"
“Oamenii ma intreaba
ce sfaturi am pentru o pereche cu probleme de mariaj.Intotdeauna raspund: rugati-va si iertati.
Iar tinerilor care provin din familii violente le spun: rugati-va si iertati.
Si iarasi spun, chiar si mamelor singure, fara sprijin:
rugati-va si iertati.”
Maica Teresa
“Exista o lege aspra…
cand impotriva noastra se comite o dureroasa nedreptate, nu ne putem vindeca decat dupa ce iertam.” Alan Paton
Mai toti ne-am confruntat, 
direct sau indirect, mai mult sau mai putin cu asemenea stare. Auzim des, poate chiar zilnic, in presa, la radio sau emisiuni televizate nenumaratele vieti care sunt afectate de abuzul din copilarie (abuz fizic, abuz emotional sau si mai grav abuz sexal)
Ai auzit de…/ un tatic care si-a transat baietelul./ o bunicuta care a fost violata de un tanar./ o fetita care a fost gasita moarta pe cimp./ un copil nou-nascut care a fost injunghiat si aruncat in tomberon./ un scriitor care scria despre copii abuzati,
Multe suflete in zilele noastre se zbat sa gaseasca vindecare pentru trecutul lor dureros. Diferite programe de televiziune prezint persoane care isi descriu istoria dura, in fata unui public care stie sa aplaude, la comanda, dar care raman nepasatori si indiferenti la povestile lor.
Vreau sa va dezvalui povestea cruda a lui Ronald:
” Ronald a crescut la o ferma in Muntii Apalasi din vestul Pensilveniei.
Familia largita care impartea aceeasi casa numara aproximativ patruzeci de membri care incercau sa-si duca traiul de azi pe maine de pe urma unei bucati de pamant. A trait o copilarie brutala. El povesteste de verisorii lui care au incercat sa se spanzure unul pe altul si o bunica ce tragea cu o pusca cu sare in nepotii neascultatori.
Tatal lui Ronald era un barbatinteligent care in cele din urma si-a luat copiii si s-a mutat de la ferma in Long Island, unde a gasit de lucru. Situatia lui financiara s-a imbunatatit, dar relatiile nu. Sotia l-a parasit, iar el si-a batut copiii in mod sistematic, uneori foarte grav. Lui Ronald ii era incontinuu frica de violenta care-l astepta in fiecare zi cand se intorcea de la scoala.
Apoi tatal lui a fost grav ranit intr-un accident de automobil. I s-a rupt gatul si a ramas paralizat de la gat in jos. Fostul tiran al casei, acum era complet paraplegic, dependent de altii in toate privintele. Ca tanar adult, Ronald ar fi avut toate motivele sa-si abandoneze tatal. De ce l-ar ingriji si de ce ar sta langa omul care i-a ruinat viata?
Cu toate acestea a ramas alaturi de el. Desi ajutorul medical si de invaliditate asigura asistenta medicala, de ani de zile el insusi ingrijeste cu credinciosie de tatal sau: spalat, imbracat, exercitii de recuperare a membrelor inerte care odata l-au batut nemilos, uneori pana la inconstienta.
Deseori il duce afara in scaunul cu rotile si stau de vorba despre bataliile emotionale pe care le-au dus si pe care le mai au de invins.
Demoni ai trecutului il mai vaneaza ocazional pe Ronald, dar el marturiseste ca in cele din urma a gasit pacea care i-a lipsit extrem de mult in copilarie. Mai mult decat orice, slujirea lui plina de dragoste sta marturie a iertarii si vindecarii de care au parte acum atat tatal cat si fiul.”
Cineva spunea: ‘ Nu conteaza cine suntem sau de unde suntem. Conteaza doar sa putem ierta si sa fim deschisi ca Dumnezeu sa poata lucra in noi.’
Chiar daca nu putem uita, trebuie sa credem ca putem ierta. Adevarata vindecare a abuzului caosta in iertare…
“Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.”
definiţie de Napoleon Bonaparte
“Omul cind iarta,imita pe Dumnezeu.”
definiţie de Chilea Sebastian
“Nu există iubire fără iertare si nu există iertare fără iubire.”
citat din Bryant H. McGill
“Nu-I cer iertare lui Dumnezeu. Nu cer iertare nimănui.
Ma iert eu însămi… Sper că există un Iad şi pentru cei buni.”
citat din Eugene O’Neill
In Scriptura gasim doua feluri de iertare, si daca suntem atenti la citire o sa le si descoperim si trebuie sa invatam sa le deosebim.
Iertarea Judecatoreasca este iertarea pe care o acorda un judecator. Dumnezeu este Judecatorul, iar omul pacatos este acuzatul. Omul este vinovat din pricina pacatelor lui, iar pedeapsa este osanda vesnica.
Dar vine Iisus si anunta: ‘Eu voi muri pentru pacatos ca Inlocuitor, Eu voi plati pedeapsa care este urmarea pacatului omenesc.’ Si exact asta a facut Mantuitorul la crucea de pe Golgota. Omul care crede in Salvator, primeste iertarea judecatoreasca pentru pacatele lui. Hristos Iisus a platit totul, iar pacatosul care a acceptat iertarea intra intr-o relatie noua.
Dumnezeu nu mai este Judecatorul lui, ci de acum este Tatal lui. Apostolul Pavel le spune romanilor : “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus,…”
Iertarea parinteasca este aceea pe care o da un tata. Este urmare a iertarii judecatoresti. Dumnezeu este Tatal, iar cel ce crede este copilul Lui.
Ce se intampla cand din neatentie copilul infaptuieste un pacat. Dumnezeu Tatal nu il mai osandeste pe copil la moarte pentru pacat ci, El va lua masuri, fie si disciplinare, pentru al readuce pe copil in starea pe care o doreste Tatal.
Imediat copilul isi recunoaste vina si primeste iertarea parinteasca. Se reface partasia familiei care a fost tulburata, se reface atmostera de bucurie din familie care a disparut.
Tatal a spus: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare…. căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.’
Daca iertarea judecatoreasca se intampla o data la convertire, iertarea parinteasca are loc totdeauna, cand un copil isi marturiseste pacatul si se lasa de el.
Nu m-am gandit nici odata ca o sa scriu despre “nervi”, numai ca zilele astea am fost pus intr-o situatie mai delicata. Eram in fata unui medic care dupa un consult, m-a trimis sa fac o radiografie si apoi mi- spus sec…
“trebuie sa scoatem un nerv, de fapt trei nervi”
Stati linistiti, nu am facut ochii mari, era un lucru normal pentru medicul meu stomatolog, el, scos mii de nervi. Ar trebui sa fim mai multumitori atunci cand medicul spune: ai cu un nerv mai putin.
M-am asezat ‘comod’ in scaunul ala intins si ‘relaxat’ fiind am inceput sa indur placerea de a mi se frectiona acei nervi. Medicul dupa ce a polizat cu aparatul ala dragut maseaua, a inceput sa frectioneze cu un acusot micut apoi mai mare nervul, si pana la urma nervul a cedat. Doctorul a zis: ‘uite nervul” si spre surprinderea mea, care, ma gande-am ca e imens, imi arata un firisor ca de ata, care dupa parerea lui de medic era nervul maselei mele. Atat e. Si cate dureri ne provoaca…
Eu am depasit recordul, am scapat de trei nervi deodata, in doar doua sedinte. Ce ma bucura asta. Am venit acasa si am spus sotiei: “Draga stii de azi voi fi mai putin nervos…” Da, ce unde. Daca asa am fi si mai buni, si mai calmi sau mai blanzi doar asa, cati dintre noi am sta la coada la medicii dentisti sa ne scoata si mai “un nerv”
Mai toti ne aducem aminte, sau mai bine nu, de prima durere de masea, de primul contact cu medicul care cu masinuta aia draguta iti vajaie in gura pentru a pune o plombita sau pentru a scoate un nerv.
Dar oare cati nervi ar trebiu sa ii supunem noi Domniei lui Hristos, ca astfel sa dovedim ca suntem ceea ce na place sa credem.
Sa ma ajute Domnul sa fiu mai bun, mai bland, mai delicat cu toti nervii dentati in gura…
Regula crestina sau porunca noua pe care deja am detaliat-o pana acum si anume: “sa iubesti pe aproapele tau, ca pe tine insuti.” Termenul “aproapele tau” include si pe “dusmanul tau”, si asa ajungem la aceasta datorie, sau chiar porunca de a ierta si pe dusmanii nostri.
Acest concept nu l-am inventat eu. Ba chiar, pot spune ca mesajul lui Iisus s-a centrat deseori pe aceasta invatatura. Iisus in predica sa prelungita de pe munte, si mai exact in Rugaciunea Domneasca cum o numesc unii, spune:
“Si ne iarta noua greselile noastre precum iertam si noi gresitilor nostri.”
Nu exista nici o alta cale de rezolvare a unui conflict fie el si unul mic-mic decat prin iertarea pe care tre s-o dam celui de langa noi.
“Cum putem ierta provocarile continui ale vietii- o soacra cicalitoare, un sot dur, o nevasta sacaitoare, o fiica egoista, un fiu inselator?
Doar amintindu-ne pe ce pozitie stam, luand in serios cuvintele pe care le rostim in fiecare seara cand ne rugam: “Si ne iarta noua gresalele noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri.”
Iertarea nu ni se acorda sub nici o alta conditie. A o refuza insemna a respinge mila lui Dumnezeu pentru noi. Nu exista nici o alta aluzie la exceptii si Dumnezeu nu se joaca cu cuvintele.” C. S. Lewis
Să reţinem :
- dragostea se revarsă mai întâi de la Tatăl la Fiul 17:26
- de la Fiul la ucenici 13:1,34
- de la ucenici la biserică şi
- de la biserică în lume 17:26
Versetul următor arată că Iisus s-a gândit şi la lume. Caracteristica bisericii este dragostea reciprocă (unii pe alţii) în cadrul bisericii. Lumea se uită şi poate să recunoască pe baza acestei dragoste că suntem ucenicii Mei. De la dragostea pentru fratele, lumea trage apoi concluzia calităţii de copii ai lui Dumnezeu.
De regulă, dragostea pentru fratele este cel mai greu lucru. Mă gândesc şi la faptul că apostolii au insistat tot mereu asupra acestui subiect. Nimeni, nici măcar un creştin nu ar trebui să ne întreacă în această privinţă.
“Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.” Ioan 15:9
După mai mulţi ani, în epistola sa, îşi continuă şi îşi însufleţeşte noţiunea de poruncă. Dragostea şi porunca apar aici împreună în adresare şi prezentare.
“Preaiubiţilor nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul, pe care l-aţi auzit. Totuşi vă scriu o poruncă nouă, …” Ep Ioan 2:7
Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Iisus in Ev Ioan 13
Pentru Apostolul Ioan pe primul loc se află porunca nouă. În această poruncă Iisus porunceşte dragostea ucenicilor “unii pentru alţii” Această dragoste devine posibilă prin dragostea Sa exemplară pentru ucenicii Săi.
“ Vă dau o poruncă nouă…” De ce este o poruncă nouă? Nu există dragoste faţă de aproapele şi în Vechiul Testament? Nu a fost extinsă deja în predica de pe munte a Domnului Iisus?
Este o poruncă nouă din trei motive:
1. pentru că este inclusă acum clar în Noul Legământ care începe o dată cu patima lui Iisus
2. pentru că reglementează dragostea unii cu alţii şi prin aceasta relatia din interiorul bisericii
3. pentru că face din dragostea pentru Iisus un standard.
Trebuie să ţinem cont în mod deosebit de expresia Domnului Iisus “…Vă dau..” Această dare a unei porunci este în exclusivitate lucrarea lui Dumnezeu. În vechime Moise doar a transmis poruncă. (Deut 4:2) Iisus însă o dă, este deci Însuşi dătătorul poruncii. Numai El poate face acest lucru pentru că este Dumnezeu.( Ioan 1:1)
Acum, putem vedea aici, cuprinsul noii porunci: “ să vă iubiţi unii pe alţii”. Este vorba de părtăşia lor unii cu alţii, despre dragostea din interiorul lor. Cu siguranţă aceasta nu anulează dragostea pe care trebuie să o avem în exterior, pentru aproapele, sau faţă de duşmani aşa cum Iisus a predicat pe munte.
Aşa cum înţelege Iisus, dragostea începe înlăuntru şi nu înafară. Înlăuntru trăirea în dragoste e mai grea. Aici unde trebuie să trăim şi să lucrăm împreună, unde fiecare nu numai că vede slăbiciunile celuilalt, ci trebuie să le şi suporte, aici dragostea este mult mai dificilă.
Partea a doua a versetului 34 numeşte standardul şi arată în acelaşi timp cum este posibilă această dragoste: “… cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
Cuvântul cum are următoarele semnificaţii: ‘la fel ca’, ‘în masura în care’ şi ‘pentru că’
Aici există o succesiune ireversibilă. Numai cine a primit dragoste divină poate să dea mai departe dragoste divină. Romani 5:5
“sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
În ultimii ani au apărut o serie de cărti, în librăriile creştine, în care este predicată “iubirea de sine” şi “acceptarea de sine” ca o premiză esenţială pentru tăgăduirea de sine, dragostea faţă de aproapele şi dragostea faţă de Dumnezeu.
Ne vine aşa de greu să iubim pe alţii, pentru că nu ne iubim destul pe noi înşine.
Mai întâi: Cum te iubeşti pe tine însuţi? Suntem atât de dependenţi de nevoile trupului după mâncăruri, după băuturi, după dormit bine, încât ne organizăm de aşa manieră timpul şi veniturile încât să nu sufere trupul nostru. Ieşirile la iarbă verde, banchetele, serile cu explozii de bucurie fac ca inimile să bată mai repede, dar nopţile de rugăciune şi de lupta pentru cei care merg la pierzare, nu le mai cunoaştem deloc.
Mulţi cunosc mai bine sortimentele de vinuri decât promisiunile lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel foloseşte această exprimare într-un alt context şi anume, cu referire la familie. Mai degrabă, se referă la bărbat. Dacă nu credeţi vă redau expresia apostolului: “…fiecare din voi (bărbat ) să-şi iubească nevasta ca pe sine …”
Apostolul Pavel explică ce înseamnă să se iubească pe sine cu câteva versete mai sus: “…trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor… …nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag,…” Cât de importante sunt aceste detalii pe care apostolul le dă aici.
Bărbatul dovedeşte că se iubeşte pe sine prin faptul că îşi hrăneşte trupul şi îl îngrijeşte. Dar apostolul Pavel spune mai mult aici, îşi hrăneşte cu drag şi se îngrijeşte cu drag.
Nu este suficient că îţi îngrijeşti trupul, nu este suficient să îţi îngrijeşti oricum trupul ci, totul să fie făcut cu drag. Îţi este drag să îţi îngrijeşti trupul sau o faci doar pentru că trebuie făcut. Ca o datorie, sau din plăcere?
Acum, Domnul Iisus spune, aşa cum îţi îngrijeşti trupul, cu drag, tot aşa să iubeşti pe aproapele. Aceasta nu înseamnă ceea ce tot apostolul Pavel în Epistola sa către Tesaloniceni spune prin “iubire de sine.” Cred că mai degrab avem nevoie de a înţelege cum să ne ocupăm de noi ca mai apoi să ştim cum să ne purtăm şi cum să îi iubim pe alţii.
Ca să înţelegem mai bine, apostolul Ioan în Evanghelia sa scrie sub o altă formă acestă expresie, şi aceasta o vom vedea cu alta ocazie…
Botoșaniul Evanghelic
comentarii recente