Cea mai mare porunca din Lege

Sunt fascinat de una dintre expresiile Domnului Iisus relatata de Ev. Matei si anume:

“… un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

“Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

Isus i-a răspuns:

“Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău,

cu toată inima ta,

cu tot sufletul tău, şi

cu tot cugetul tău.”

“Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este:

,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’

În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” “Matei 22

Cea mai mare porunca “este” 2 porunci. Asa zice Iisus, ce poate fi mai clar? Cea mai mare porunca din lege este sa iubesti pe Domnul tau si pe aproapele tau.

Stiu ca pentru multi suna fals acest cuvant, dar Iisus este destul de clar. Cuvintele sale nu se pot interpreta.

Mai gasesc undeva in Scripturi aceasta expresie? Da, in timp ce in VT este doar o singura data in NT este de cel putin 5 ori…

Stiu sunt doar idei arunate asa, doar, pentru ca a face un comentariu complet este nevoie de studierea fiecarui text din Scripturi, care se refera la aceasta veche dar noua, sau noua dar veche porunca… Asa cum ne relateaza Ap Ioan in epistolele sale:

“Preaiubiţilor nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început.

Porunca aceasta veche este Cuvântul, pe care l-aţi auzit. Totuşi vă scriu

o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El, cât şi cu privire la voi;” Ep1 Ioan 2

Ce frumos Apostolul vrea sa ne duca ba in VT ba in NT numai sa intelegem ca trebuie sa asultam porunca asa cum este ea:

,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’

Practic aceata ma fascineaza, aceasta imi da curaj sa continui. Iisus ne ajuta zi de zi sa fim mai iubitori intai de noi insine si apoi iubitori de altii.

Faca El ca anul asta sa fim mai implinitori ai Scriturilor si sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit El…

de ce ne plictisim in biserica…

Daca ar fi la noi ca si la altii, anume: preotul ar citi in timp ce unii din cor canta ceva iar altii isi fac mereu si mereu cruce, una sau doua sau trei (una dupa alta) uite nu s-ar mai plictisi nimeni. Mai mult am creat scaune comode pentru ca atunci cand vii in biserica sa te poti odihni in voie. Daca rugaciunea e pe genunchi ne murdarim bunatate de costum frecandu-l de podea, si uite asa …

“O mare parte din slujirea pastorala inseamna observare. Pastorul observa ceea ce se petrece in jurul lui si mai ales in comunitatea pe care o slujeste. Nu stiu daca sunt pastori -  ii excludem pe cei voyajori, bineinteles - care sa nu fi observat ca foarte multi credinciosi se plictisesc in timpul slujbelor religioase. Plictiseala tinde sa devina o constanta.

Din observatiile si investigatiile pe care le-am facut asupra acestui fenomen, am ajuns la anumite concluzii pe care le voi impartasi cu voi.

De ce ne plictisim in Biserica? De aia! Sau mai bine zis, de asta….” http://penticostalul.wordpress.com/2009/01/26/plictiseala-din-biserica-1/

  Inchinare de slaba calitate.

a. Multi se plictisesc datorita stilului irelevant de muzica din Biserica. Cel putin acesta e unul dintre motivele cel mai frecvent invocate de tineri. Nu sunt multumiti de muzica din Biserica.

Fara a intra in polemici nefolositoare si poate chiar daunatoare, trebuie sa recunoastem ca, cel putin in ceea ce priveste calitatea muzicii noastre, diferenta dintre ceea ce ascultam in timpul saptamanii si ceea ce ascultam in Biserica este enorma. Nu vorbesc neaparat de stil, nu cred ca stilul este esential aici; ma refer la calitate. Generatia actuala creste cu castile in urechi. Mare lucru daca pe la 30-40 de ani vor mai auzi bine. Asculta muzica non stop. Si va garantez ca majoritatea muzicii din MP3-ul sau Ipod-ul lor nu e religioasa. E de inteles socul pe care il au cand vin Duminica in Biserica, nu? Toata saptamana asculta muzica de o anumita calitate, iar cand vin in Biserica au senzatia ca au calatorit in timp.

b. Avem nevoie de armonie. Nu putem sa ne inchinam mediocru. Unul incepe intr-o gama, altul canta in alta. Orga e in Mi major, chitara e acordata cu un semiton mai sus, iar acordeonul  e cireasa de pe tort.  Surorile canta in alta octava, iar fratii citesc din Biblie, caci acasa nu au avut timp. Undeva la balcon cativa copii se cred in parc si alearga ca disperatii, in timp ce, lipsiti de orice responsabilitate, parintii lor se amuza de chelia fratelui care, plin de ravna, citeste editorialul din Cuvantul Adevarului.

Lipsa de armonie, lipsa de calitate a muzicii este una dintre cauzele enervantei plictiseli. Si cand noi insine cantam plictisiti, ii mai putem condamna pe ceilalti?

“Intradevar biserica a ramas in urma in ceea ce priveste calitatea muzicii. Nici nu stim bine cand si de ce s-a intamplat asta. Stim ca Mozart, Beethoven, Bach au compus pentru glorificarea lui Dumnezeu si au compus bine. Cu muzica lor biserica se lauda si putini tineri stiu ca muzica de mai tarziu a plecat si de la acesti ilustri compozitori. Astazi insa privim cu jind peste gard si ne intrebam de ce nu reusim sa atingem un nivel al calitatii rezonabil si in biserica.

Sa fie incapacitatea bisericii (mai ales evanghelice) de a lua decizii pe termen lung si de a sprijinii tinerii care s-au decis sa imbratiseze o cariera muzicala?

sa fie lupta dintre generatii si in incercarea de a o diminua acceptam tot felul de curente muzicale?

sa ne afecteze inca trecerea bsiericii de la sat la oras cu muzica cu tot?

sa fie incapacitatea bisericii de a-si pretui valorile?

De dragul tinerilor nostri situatia ar trebui sa se schimbe dar schimbarea este dureroasa.” Ciprian

“…de ce-i plictiseala in unele biserici? Simplu. Pentru ca lipseste prezenta lui Dumnezeu. O prezenta reala, simtita! Pentru ca oamenii vin cu asteptari inalte privind o “ofertă” de calitate: muzica, predici, etc… si binenteles cu mofturi si justificari ale pretentiilor lor.
De ce nu se intelege ca biserica e locul de adunare al credinciosilor pentru partasie, si nu un loc de spectacol de buna sau slaba calitate!
Vin acolo sa am partasie cu fratii in rugaciune, cantare, Cuvant! De ce devenim asa de sofisticati?” Miron

“Copii mei au studiat muzica si instrumentele muzicale inca de la virsta de 4 ani. De mentionat ca repetitiile de orchestra si de cor erau precedtate de staruinte in rugaciune dupa botezul cu Duh Sfant. Mai intai cantai in alte limbi si abia apoi incepeai sa exersezi si sa canti la instrumente.
Din pacate, parintii penticostali de azi s-au dedicat mai mult businessului de aici si de aiurea, luxului si confortului material. Rareori mai vezi in casele penticostalilor de azi vreun pian sau vreo pianina. In schimb au proliferat jeep-urile, SUV-urile si plasmele TV. De aceea ne si mor atitia tineri in accidente nesabuite si raliuri de masini…” Ion Pop

si as mai putea continua cu mesajele celor care sunt crestini, care frecventeaza regulet bisericile evanghelice de astazi. Una din problemele noastre este ca asteptam sa ni se dea fara sa oferim nimic. Psalmistus zice ” …paharul meu este plin de da peste el…” rar mai auzi astazi crestini care sa sara pentru o lucrare sau alta. Mai repede ne barfim, ne uram, ne lovim si ne ranim unii pe altii…

 

 

lectie de iertare

“…daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul…”

Oamenii te vor rani. In fiecare zi vei avea motive sa te plangi de rana facuta de altul. Aceasta este realitatea faptului ca impartim aceasta planeta cu altii. Uneori oamenii ne ranesc intentionat, alteori ei nici nu stiu ca te-au ranit.

Apostolul Pavel aici nu se refera,poate chiar la o situatie concreta in care cineva chiar este ranit, ci “…daca are pricina…” posibil ca pricina sa fie doar o inchipuire, sa nu fie reala. De cate ori nu ai avut impresia ca cel de langa tine parca, ori te-a privit nu-stiu-cum, ori ti-a vorbit prea de sus sau, ce stiu eu ce, dar bietul om nici nu a vrut sa fie asa.

Daca pricina ta este reala mai intai iarta. Nu lasa sa treaca timpul peste pricina ta. Timpul o va face tot mai greu de rezolvat, tot mai greu de suportat, tot mai greu de iertat.

Daca pricina ta este reala ai curajul de a confrunta pe celalalt. De multe ori am fost ranit de felul in care celalalt s-a purtat si el nici nu a stiut ca s-a intamplat asa, de aceea este bine sa te duci sa spui celui care te-a ranit. Se vor intampla cel putin 2 lucruri: celalalt va avea posibilitatea de a cere iertare si mai ales va sti ca altadata sa nu mai procedeze asa si cu alte persoane pentru a nu le rani nici pe ele.

Daca pricina ta este sau nu reala NU trebuie sa traiesti pretinzand ca totul e bine. Nu lasa lucrurile in voia sortii ci ia ca un lucru necesar de rezolvat.

Cand semeni iertare, vei culege iertare, dar cand semeni neiertare vei culege neiertare chiar si de la Dumnezeu. Aceasta este o afirmatie pe care insusi Iisus a facut-o, in Rugaciunea Tatal Nostru.

El iti va umple golul din viata ta atunci cand ii vei ierta pe altii care te-au ranit…

“… o poruncă nouă”

Domnul Iisus intr-o imprejurare spune ucenicilor urmatoarele:

“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ev. Ioan 13

Sunt aici patru aspecte importante in porunca lui Iisus

” va dau o porunca noua…”

“sa va iubiti unii pe altii…”

“cum v-am iubit eu…”

“asa sa va iubiti si voi unii pe altii.”

Patru adevaruri pe care Iisus le zice aici.

tinta e dragostea…

“tinta poruncii e dragostea…”

La ce ne gandim cand citim aceasta expresie?

Mai toti am impodobit un bradut. Ma gandesc la bradul de craciun. Dupa ce am asezat pomul pe suport intai fixam conul din varful bradutului, apoi functie de el asezam ornamentele asa cum dorim, in asa fel incat totul sa corespunda cu varful.

Iisus este piatra din capul unghiului cladirii. Se zice ca peste cine va cadea ea va muri, iar cine va cadea peste ea va fi strapuns… Iisus este tinta si totusi aici Ap Pavel spune ca tinta este dragostea. Daca privim in contextul general al Scripturii asa este, dar apostolul spune tinta poruncii este dragostea.

Tinta, o asezi la vedere, faci cumva sa dai de ea tot timpul, asa incat sa nu uiti de ea.

Aceasta imi aduce aminte de 4 lucruri pe care trebuia sa le aiba in vedere un evreu cu privire la cele zece porunci. Stiti care sunt ele? Ei trebuiau:

“…sa le ai in inima ta”

“…sa le intiparesti in mintea copiilor tai”

“…sa le legi ca un semn … la maini…sa-ti fie fruntar in ochi”

“…sa le scrii pe usorii casei… si pe portile tale” Deutr. 6

Cu privire la cele zece porunci evreii aveau reguli clare cum si unde sa le puna sa le poarte. Daca te hotarast ca de maine sa iti scrii poruncile Noului Testament undeva pe usorii casae, sau pe poarte curtii, sau…pe o bratara la mana…care ar fi parerea celor de langa tine?

Cand eram in Spania aveam un obicei ca saptamanal sa am pe abonamentul de transport cate un verset care se refera la unii cu altii si asa am invatat multe versete din Scriptura cu privire la unii cu altii.

Oricum ordinea pentru evreu era clara, intai le inveti tu personal, apoi inveti pe cei din casa ta si numai dupa aia poti iesi in exteriorul casei tale.

Dorinta mea este sa invat eu si sa ii invat pe cei din familia mea, apoi, pe cei din exterior.

“tinta poruncii este dragostea…”

“Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-o constiinta buna şi dintr-o credinţă neprefăcută.” 1Timotei 1:5

Dumnezeu a creat pe om cu capacitate de a alege, de a gandi si a simti. De dimineata pana seara facem un singur lucru… ALEGEM… Alegem sa ne trezim dimineata din pat, alegem sa ne spalam pe fata si pe dinti, alegem sa bem sau nu cafeaua sau ceaiul… si uite asa toata ziua. Cate odata mai intrebam si pe altii: “oare cum sa fac asta…?” sau “oare ce sa aleg aici…?” Uite asa finalizam ziua urcandu-ne in pat si daca vrem ne mai si inchinam sau daca nu, dormim… A mai trecut o zi!

Ce afirma Dumnezeu la sfarsitul fiecarei zile de munca?

“La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

Dumnezeu a zis: … Şi a fost lumină.

Dumnezeu a văzut că lumina era bună; …aceasta a fost ziua întâi.

Dumnezeu a zis: … Şi aşa a fost… a fost ziua a doua…Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Apoi Dumnezeu a zis: …Şi aşa a fost…Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun … a fost ziua a treia.

Dumnezeu a zis:…Şi aşa a fost…Dumnezeu a văzutcă lucrul acesta era bun…aceasta a fost ziua a patra.

Dumnezeu a zis: …Dumnezeu a făcut … Dumnezeu a văzut că erau bune…” si asa as putea sa continui… Geneza 1

Dumnezeu a avut un scop clar pentru fiecare zi si de aceea a si realizat si in final a putut sa faca si evaluarea a ceea ce trebuia sa faca si ce a iesit.

Daca ne uitam cu atentie la ceea ce Ap. Pavel scrie prietenului sau Timotei, vom observa termenul “tinta”.

Care este “tinta”, “scopul” tau? Ce alegere faci in fiecare moment din zi? Care e lucrul pe care il ai in minte sa faci astazi, sa tii de el, pentru ca in finalul zile sa zici ” uite ce a iesit – si e bun”

Stiti, noi facem multe planuri mai ales pe termen lung, dar, uitam sa segmentam planul nostru pe luni, saptamani, zile si chiar ore!

Ne propunem la inceputul anului sa citim Scriptura, dar uitam sa ne facem un plan zilnic de citire…, ne propunem sa ajutam pe cei in nevoie, dar, nu saptamana asta, vrem sa imbunatatim relatia intre noi, si nu zicem, azi vreau sa fac asta si asta pentru a fi mai aproape de cineva… si uite asa trece o zi, inca una, si inca una si ne pomenim pe la mijlocul anului ca nu am citit mai nimic, ca nu am ajutat pe nimeni, ca nu avem relatii mai bune.

“Tinta” este clara pentru astazi? Ce ai de facut?

zilele din ur(m)a…

Am cerut permisiune pentru ca acest text sa fie pe blogul meu. Mi-a placut mult si cred ca traim din plin aceste zile din “ura”  scuzati urma…

“Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, …..neiubitori de bine.” II Timotei 3:1,2,

“Şi din pricina fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” Matei 24:12

Oare nu se vede cu ochiul liber că trăim zilele din urmă? Pe zi ce trece simţim tot mai multă ură din partea celor din jurul nostru. Ştirile sunt pline de evenimente dramatice, tragice care se leagă de relaţiile cu cei din jurul nostru: un tânăr şi-a ucis mama, copii maltrataţi, abuzaţi, crime, bestialitate… lumea e plină de fapte urâte izvorâte din resentimente, ură, răutate, egoism, lipsă de iertare.

Dar oare ce este cel mai dureros? Nu atunci când vedem tot mai multe biserici goale sau multe dintre ele fără viaţă? Oare cum de am ajuns să venim la biserică doar din obişnuinţă sau să preferăm alte activităţi în locul părtăşiei cu fraţii? Cum de dragostea noastră nu mai este ca la început (Apoc.2:4), unde este pasiune noastră pentru Hristos şi ascultarea noastră faţă de El în ce priveşte relaţiile cu FRAŢII?

Mă întristez foarte mult când aud că unele biserici sunt în conflict, altele au ajuns ca să-şi rezolve problemele pe calea tribunalului. Oare noi, creştinii, nu ar trebui să ne lăsăm influenţaţi de Duhul Sfânt şi El să ne dea înţelepciunea necesară în relaţii? Mă întreb dacă în starea de faţă suntem pregătiţi de a intra în Împărăţia Lui…

Dumnezeu doreşte ca noi să trăim în unitate, în dragoste, în iertare, în relaţii bune unii cu alţii.

Vreau să te întreb ceva: ai momente în care ţi-e greu să iubeşti pe cineva din biserică, nu vrei să ierţi, nu vrei să laşi altora întâietatea? Dacă da, înseamnă că eşti un creştin normal, şi Biblia are ceva să-ţi spună. Toţi suntem ispitiţi să facem răul, toţi suntem în prezenţa păcatului. Diavolul nu doarme, abia aşteaptă să ne risipească, să ne ridice unul împotriva altuia. De ce? Pentru că noi creştinii suntem puternici doar împreună, după cum spunea cineva: noi, creştinii suntem ca nişte fulgi de nea, firavi. Dar împreună putem opri circulaţia. Dumnezeu ne-a creat aşa… să avem nevoie unii de alţii. Şi diavolul ştie că singuri suntem slabi. Ştie că nu stă în natura noastră să fim iubitori. Şi abia aşteaptă să ne vadă împotriva fraţilor noştri.

Bine, bine, putem spune. Dar ce anume trebuie să facem pentru a ne păstra dragostea, pentru că singuri nu putem iubi. Un prim pas ar fi să ne lăsăm în Mâna Domnului, să-L lăsăm pe El să domnească în viaţa noastră şi să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne călăuzească. E puţin cam general. De aceea aş vrea să mă axez pe 2 lucruri:

1. putem iubi pe fraţi doar dacă rămân în El (având o relaţie strânsă /intimă cu Hristos)
   
2. uitându-ne la exemplul Lui de dragoste (I Ioan 4: 9-10).

Cum putem fi mărturii în lume? Iubind pe fraţi: “Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.” I Ioan 3:10.

Aş vrea să vă invit să citiţi Epistolele lui Ioan, pentru că sunt surse extraordinare care ne învaţă ce este dragostea lui Dumnezeu şi cum cere Dumnezeu să ne iubim unii pe alţii.

Dragostea de fraţi nu este o opţiune dacă vrem să intrăm în Împărăţia Sa. “Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu pe care nu-L vede?” Psiholog  Ligia Apăscăriţei

 

 

un secol al “urii” !!!

Da… traim in secolul “urii” sau al “iubirii de sine”

Apostolul Pavel a prevazut asta, stiti? Am invatat pe dinafara espresii ale Apostolului pe care le scrie in Ep. Timotei 3 caci oamenii vor fi “…fara dragoste fireasca…”

Traim vremea cand mai mult decat oricand, de la cela mai mici detalii si pana la cela mai mari lucruri, ne gandim numai la noi, poate si la familiile noastre. Invatam ca sa fim cei mai…, muncim pentru noi, banii nostri sunt numai ai nostri, hainele da sunt ale noastre, concediile tot ale noastre. Putin astazi pentru munca voluntara, putin sar in ajuorul celor in nevoie, si daca o facem, tre sa ne iasa ceva “grasut” ca deh… nu facem noi asa degeaba.

Daca ne uitam in societate, in familie, etc. observam cum fiecare are timp numai pentru el, nu avem timp pentru altii. Ca si levitul sau preotul din pilda lui Iisus. A, da, Isus spune des de faptul ca noi suntem din fire fara dragoste fireasca.

Totusi, in predica de pe munte Iisus ne da indicii clare referitoare la iubire (dragoste), nu este oricum…

“Aţi auzit că s-a zis: “Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.”

Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” Cuvintele lui Iisus in Ev Matei

Ceea ce este mai trist ca aceasta stare a cuprins tot mai mult Biserica. Avem cladiri frumoase, spatioase, scaune confortabile asa inca sa nu ne atingem unul de altul, daca ai curajul sa intinzi o mana unuia poate chiar se face ca nu te vede, dar nu avem urechi sa auzim strigatul de durere al celui de langa noi.

Ce ma socat astazi, la seara de rugaciune, o sora care este in conflict cu o alta persoana de ceva vreme, se ruga ceva de genul: “… Doamne te rog sa ne ajuti sa ne iubim ca fratii…” Am devenit insensibili chiar si la cuvintele pe care le pronuntam.

Nu sunt pesimist, dar, hai sa fim realisti cu noi insine intai apoi cu cei din familie si biserica si vom vedea in ce situatie ne aflam…

… voi continua….

exemplu de iubire…

“Mary avea cinci anisori cand a trebuit sa treaca printr-o operatie majora, care i-a pus serioa viata in cumpana. Doctorii si-au dat repede seama ca o transfuzie de sange este absolut necesara. Dupa ce au testat toti membrii familiei, singurul care avea acelasi tip de sange era fratele ei mai mic, Jimmy.

“Jimmy, vrei sa-i dai sangele tau lui Mary?” l-a intrebat doctorul.

Jimmy a strans nervos din dinti si a spus dupa un rastimp:”Da, domnule doctor, daca trebuie…”

S-au apucat repede de lucru si l-au pregatit pe baietas pentru transfuzia de sange. Nu incepuse insa bine procedeul si obrajii lui Jimmy s-au albit deodata. Doctorul si-a dat seama ca nu transfuzia este de vina si i-a facut semn asistentei sa stea de vorba cu baiatul.

“Nu te simti bine, Jimmy?” l-a intrebat asistenta.

“Ba da, dar ma intreb cand am sa incep sa mor”?

“Sa mori?” a tresarit asistenta. “Tu crezi ca trebuie sa mori daca-i vei da sorei tale sange?”

“Da, cu siguranta”.

“Si esti gata sa mori pentru sora ta?”

“Da, doar am acceptat sa-i dau sangele meu.”

Doctorul si asistenta au privit cu uimire si admiratie spre micul erou.Apoi i-au explicat lui Jimmy ca nu trebuie sa moara, deoarece Mary avea nevoie numai de o mica cantitate de sange. “  din Grija de frati, Simon Schrock.

pe ce cladim?

“Un misionar din Paqua-Noua Guinee a dorit sa-si construiasca o casa. Pana atunci traise in colibe de bambus amplasate in colaci. Terenul in acel colt de lume este mlastinos si nu se poate ridica pe el o casa cu temelie din beton.

Cufundat pana la brau in namol, misionarul a cautat zile intregi pietre pentru a zidi o casa. Pana la urma a gasit o suprafata nu prea mare, dar buna pentru zidit.”(Samanta buna)

Cred ca ar trebui sa fim mai atenti la ceea ce vrea sa zica Iisus acolo. Iisus nu e preocupat aici foarte tare ce cladim ci pe ce cladim. Ap Pavel spune ce trebuie sa punem deasupra – pe temelie, dar Iisus ne spune pe ce trebuie sa cladim.

Multi crestini astazi zidesc si poate zidesc bine, numai ca zidesc pe “nisip” ceea ce face ca toata zidirea lor sa fie zadarnica.

Iisus in acest caz spune: ” cel ce aude Cuvintele Mele si le face”.

Ap. Iacov face aceeasi afirmatie doar alte cuvinte:

“Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele... Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” Iacov 1

Nu am stiut ce sa las si ce sa scot de aceea am preferat sa las textul asa cu este… Deci cine asculta … si implineste … acela construiest bine, cine nu este ca un ascultor uituc care zideste pe nisip.

Consecinta finala: DEZASTRU…

Cum procedezi tu in relatie cu Cuvantul auzit, il si pui in practica?